Cine are grijă de adolescenţii care descoperă internetul şi porn

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Există o discuţie zilele astea care s-a finalizat deja destul de simplu cu o conferinţă de presă şi prezentarea unor date. Am rezolvat problema, am făcut o conferinţă de presă, am vorbit despre asta, rapoartele de monitorizare spun că am făcut ce trebuia să facem, s-a vorbit despre noi, hai acasă.

Dar rămân datele. Doar 19% din copiii care sunt abuzaţi sexual, în mediul online, au curajul să spună acest lucru părinţilor. Majoritatea le spun colegilor sau nu le spun nimănui. Iar colegii sunt cei care îi încurajează să continue, pentru că şi ei fac la fel. Am vorbit despre asta în emisiunea Tema Zilei de la Canal 2.

Nu spun aici că toţi colegii sunt la fel de obsedaţi, atrag doar atenţia că cei mici ştiu mai multe despre sex, decât orice adult care a fost educat cu vechile obiceiuri. Şi e foarte bine ca cei mici să ştie atâtea lucuri despre sex. Partea proastă e că nu află asta de acasă sau de la şcoală, dar mai ales că nu se protejează.

Cum ar fi să avem un curs la şcoală, unde să existe nişte oameni care să explice ce pericole apar atunci când tu trimiţi o poză dezbrăcată şi ai 15 – 16 ani. Cum ar fi să vină cineva să explice că omul căruia i-ai trimis poza, a făcut captură de ecran, a făcut poză telefonului şi că poate folosi poza asta în tot soiul de alte moduri.
Cum ar fi să vină cineva să explice că nu e bine să te dezbraci nici în cadru unui apel video, dacă nu ai 18 ani, pentru că telefoanele acum pot înregistra ecranul, iar mai departe aceste clipuri se vând pe bani buni. E prietenul tau? Dar dacă îi hackuieşte cineva telefonul prietenului tău? Sau laptopul? Dacă ajung pozele alea undeva, unde nu trebuie să ajungă.

Dai mai ales, cum le explicăm copiilor de la şcoală, că dacă tot au început să umble hormonii şi dacă tot avem o viaţă sexuală activă în clasaa 9-a, în clasa a 10-a, atunci să ştim că acţiunile pe care le facem se pot înregistra şi se pot întoarce peste ani.

Cum ar fi să le explicăm copiilor că nu e bine să pună poze de la petreceri cu paharul în mână, pentru că asta va afecta o cerere de angajare mai târziu.

Cum? Aşa ceva nu e real? Oh, dar mai scoateţi capul din nisip.

Comentarii