Besprizornișii, Partea 1

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Pre scriptum. Îi găsim peste tot, mai ales în centrele orașelor, pe lîngă piețe și biserici, ne deranjează mirosul lor, comportamentul lor, vorba lor și însăși prezența lor. Vrem să trăim undeva fără să știm de ei sau fără să cunoaștem în genere că ei există, dar ei sînt, și îs de la noi din societate, ei sînt besprizornicii.

Merg prin Chișinău și adesea privirile îmi sînt furate de unele scene, imagini care parcă strigă din ultimele puteri despre realitatea frumos ascunsă și ambalată în luciu de plastic și culorile aprinse ale panourilor publicitare și blocurilor luxoase din centru.

besprizor

Cerșetori, copii ai străzii, oameni fără adăpost. Cu toții trecem atent pe lîngă ei, undeva interior îi compătimim, vrem să ajutăm dar păstrăm o distanță confortabilă față de ei. Ne străduim să nu ne atingem cu privirile de ei decît foarte scurt, ca nu cumva să intrăm în esența durerii lor.

Iar ei sînt, și din an în an mai mulți, și tot mai des ne scot parcă din confortul psihologic pe care ne stăruim a ni-l crea.

De unde ei apar? De ce nu au unde sta și ce mînca? Cine are grijă de copiii aceștia?, așa murdari, neîngrijiți și flămînzi.

Și am un răspuns la acestea. Noi sîntem vinovați, noi societatea asta înaltă și educată, care nu vedem decît de problemele noastre, societatea care ne învață să mergem înainte orice nu s-ar întîmpla, să-ți vezi doar de grijile tale și să nu prea atragi atenția la problemele altora. Oamenii aceștea tot din societatea noastră sunt, tot de la noi se trag, din satele și din orașele noastre, nu au venit aici de pe Marte sau de pe Lună.

Fiecare din ei are o istorie, o istorie pe care nu am vrea să o știm și intuitiv ne ferim de a o cunoaște sau înțelege. Dar ei sînt frați de-ai noștri care au ajuns cîndva în fața unei probleme pe care nu au putut-o rezolva sau au alunecat pe calea viciilor și negrijei lumești, unii chiar au încălcat și legea. Ne străduim de fiecare dată să găsim o explicație comodă pentru noi toți, de genul: Nu e grija mea, Să se ocupe poliția de ei, Să lucreze dacă vor ceva, Îs niște pierduți ai societății etc.

Ei bine, dar cu ce-s vinovați copiii? Copii care din negrija părinților și a societății au ajuns în stradă, copii care sînt nevoiți să cerșească și nici nu pot să păstreze tot ce au cerșit deoarece vine cineva și le ia și aceea. Mă stărui să-i ajut de fiecare dată cu un leu cu ceva de mîncare dacă am, dacă îi observ pe stradă lîngă magazin iau ceva și pentru copiii străzii.

Ma-am apropiat într-o zi de o gașcă de copii de aceștia (besprizornici) să discut să întreb ce și cum se întîmplă de au ajuns afară. Fețele lor, întunecate și umbrite, maturizate mult mai devreme decît ar fi cazul, unele deja înrăite și cu învinuirea în privire, urme ale atitudinii societății și a multor oameni față de ei. Am întrebat cum își duc viața și dacă nu îndură foame sau frig, e clar că întîi a trebuit să le dau ceva, e ca un soi de bilet ca să poți vorbi cu ei și ca să aibă cît de cît încredere. Am scos vre-o 20 de lei (în bancnote mărunte ca să le poată împărți) și o pungă cu bomboane. Au fost bucuroși că cineva îi întreabă și se interesează de ei, am aflat istorii pe cît de triste pe atît de nedrepte. Victoraș – un copil de vre-o 12 ani a ajuns în stradă cu surioara sa mică deoarece părinții au uitat de ei, tatăl nu vine acasă săptămîni întregi, mama – bea și nu are grijă să hrănească copiii, și ei au plecat. Mai vin din cînd în cînd să vadă ce este acasă dar nu se rețin mult în acea cocioabă neîngrijită care se pretinde a fi casă. Alții sînt puși chiar de părinți să cerșească și să aducă bani acasă.

De fiecare dată cînd ies de la Mojito (local de lux în centrul Chișinăului) din centru observ cîțiva copii din ăștia care imediat te înconjoară cerînd un leu sau 2. Este ca o baie rece care vine după o zi fierbinte și te trezește la realitate, este cruda realitate pe lîngă falsul confort, mizeria care o vezi imediat pe lîngă luxul teraselor cu Kalian(Narghilea) și Sushi cu coctailuri de peste 250 de lei.

De cînd am vorbit cu ei, nu pot să trec fără să le dau ceva măcar. Este mica plată pe care noi – acei „sucessful” ar trebui să o dăm lor, acelor care au ajuns unde au ajuns, acei pe care sistemul i-a pus la marginea societății, iar pe noi sistemul ne-a ridicat și ne asigură un grad de confort oarecare, ne hrănește și ne ține la cald, dar nu cumva să uităm că putem ajunge acolo printre ei dacă vom supăra sistemul și relațiile existente în acesta.

Mă miră uneori cînd văd oameni, chiar printre colegi, prieteni care aruncă în localuri din astea cîte 200-300 de lei pentru o bere de кишэт și niște pizza congelată și gătită la repezeală, iar cînd ies afară și dau de copii din aceștia se comportă arogant se rîd de ei, îi trimit la lucru acasă, unde vrei numai să nu le strice lor zona de confort, pot chiar să-i amenințe sau și să-i lovească. Comportament arogant din partea unor indivizi am văzut, întărit de o filozofie cum că „aceștia fac pe zi mai mulți bani decît noi”. Copii aceia cu care am vorbit mi-au povestit și de experiențe mai negative cînd unii chiar îi agresează și le iau ceea ce au, cred că tot îi din categoria indivizilor care zic că ăștia fac mai mult decît noi la lucru. Am un răspuns pentru oameni care așa au o invidie față de acești copii: Da poate veniți voi să cerșiți dacă este o afacera așa de profitabilă!?

Nu mă apuc să bag mîna în foc că nu există scheme și aici și că nu s-ar fi găsit profitori care să facă și afaceri murdare aici, dar acei cu care am vorbit în mod sigur nu erau biznesmăni. Iar dacă tu omule nu ai puterea de a pătrunde în mintea aceluia care îți cere o bucată de pîine ca să știi sigur că e profitor sau cerșetor atunci cel puțin nu judeca și nu abera în prostiile tale! Nu vrei să ajuți, e ok, treci pe alături și vezi-ți de drum.

Merg cu mașina des, și în intersecții pe lîngă semafoare se apropie mame cu copii sau chiar copii mici să ceară un leu 2, le dau de fiecare dată, mă stărui pentru aceasta să am de fiecare dată și niște lei mărunți lîngă schimbătorul de viteze. Este o mică parte din plata noastră către Domnul pentru păcatele noastre, este acea mică plată pe care o putem da din multul nostru dar pentru ei poate fi bucata de pîine sau leacul de care au nevoie.

Mergeam o dată ca pasager cu un om foarte bogat și cu o mașină de nivelul averii lui, discutam chestiuni de lucru, de afaceri și la o intersecție s-a întîmplat aceeași scenă cunoscută de s-a apropiat un copil mic ca vai de el să ceară ceva, nu i-a dat nimic domnul acesta. Ba a și motivat cum că este o afacere murdară și că aceștia sînt aduși special ca să cerșească. O filozofie foarte comodă pentru unii; nu le dau bani pentru că-s bandiți sau așa și le trebuie că nu muncesc. Asemenea filosofii vin din puținătatea sufletului, necunoștință și frustrare; cum adică eu muncesc în sudoarea frunții dar ei stau aici și fac bani, poate mai mult ca mine… nu le dau nikă.

Dar ce dacă nu este așa? Ce ar fi dacă anume copilul acela care s-a apropiat de tine și a cerut un leu era flămînd sau căuta un ban să ia o bucată de pîine pentru soră-sa? Iar tu l-ai scuipat sau l-ai lovit, trimițîndu-l la lucru. Cum vei răspunde la Marea Judecată că l-ai judecat greșit pe acel om și ai mărit și mai mult suferința lui? Prea repede uneori ne aruncăm să învinuim oamenii și să-i considerăm de răi, prea repede sîntem dispuși să vedem răul decît binele, și de aceea și facem mai mult rău decît bine. Nu am răspuns nimic acelui domn cu care mergeam, el tot a luat filosofia sa din socitatea în care trăim, din articole și relatări cum că acești oameni ai străzii ne mint și de fapt ar fi niște bandiți cu viață de lux și alte prostii de felul acesta.

Știu un lucru, că a fost spus să ne împărțim cu frații noștri, și să ajutăm pe aproapele, și că în orice moment se poate întîmpla să avem nevoie noi de binele cuiva, viața are niște căi foarte încurcate, și de unde să ne vină binele pentru noi dacă noi nu am făcut la rîndul nostru bine. De unde să-ți trimită Dumnezeu ajutor dacă nu ai ajutat pe nimeni? Ai fost arogant și țîfnos. Tot ce avem și averile care le facem, legăturile și sveaziurile cu oamenii care trebuie, care credem că noi singuri ni le-am făcut și le merităm doar eu, toate astea nu-s decît un credit sau un avans de înceredere dat de la Domnul. Multe s-ar fi putut întîmpla altfel pe calea fiecăruia de nu ajungeam astăzi atît de importanți/vajnici și de mari. Iar avansul de încredere și partea materială se dă ca omul să poată ajuta și pe alții, și ca să se vadă ce fel de om este în esență. Dacă a fost arogant și nu a ajutat pe nimeni atunci averea ne va fi ca osîndă, iar copiii noștri de bani gata nu vor face decît risipă și întristare, și cine știe, tot în stradă ar putea ajunge.

De fiecare dată mă stărui să dau cît pot, și voi da, iar dacă cineva undeva se folosește de asta și face biznes pe milostenia cuiva atunci aceasta este păcatul lui, și este un păcat mult mai mare decît simplul furt. Oamenii care fac milostenie nu au cum să greșească. Cum spun marii părinți Poți să ții post negru, dar dacă nu faci nici un act de milostenie din inimă atunci toate astea îs alături cu drumul.

În ultimii ani au apărut foarte mulți cerșetori și copii ai străzii, noi le spunem besprizornișii, pe vremea studenției acum cîțiva ani ei nu erau așa mulți, ba chiar nu prea îi vedeai pe străzi. Este sau nu vina lor, nu mă apuc să spun, dar să ajutăm cu ce putem este datoria noastră, a fiecărui om, a fiecărui creștin, este un mod de a ne smeri și a ajuta aproapele, apoi undeva asta se va socoti nouă.

Voi veni și cu imagini filmate ale discuției cu copiii străzii și istoriile lor, materialul este în proces de formare și aranjare.

P.S. Un lucru foarte bun se face cu voia Domnului și truda creștinilor de la Biserica de la Sculeanca din parcul La Izvor (acea care a ars), Biserica în numele Икона Казанской Божьей Матери (Icoana Maicii Domnului de la Cazani) unde zilnic cerșetorii sunt hrăniți cu ce s-a adunat de la creștini. Este greu dar așa se face lucrul bun, și fiecare să străduie să aducă ce poate din prisosul sau neputința lui, crupe, paste, haine, bani. Vă îndemn dacă aveți tragere la această lucrare să ajutați.

Comentarii

Sergiu Ungureanu

Sergiu Ungureanu

Născut în Ţara Moldovei. Activ, hotărît, interesat de fenomenul politic în Moldova şi în lume. Am un acutizat simţ al dreptăţii şi vred că libertatea şi adevărul trebuie să domine peste tot. Creştin ortodox precum toţi înaintaşii mari care au ap...

Ultimele articole