Am venit, am văzut, m-am crucit şi… am şters-o !!!

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Nu-mi prea aduc aminte detaliile. Dar, totuşi, câteva crâmpee mai dăinuiesc prin modesta mea ţinere de minte.

Mă refer la acea zi de 7 aprilie a lui 2009, când au fost devastate clădirile parlamentului şi preşedinţiei.

Dar să le luăm pe rînd, succesiv.

Eram la serviciu. Pe-atunci lucram la Muzeul USM. Una din ocupaţiile preferenţiale (ca ale oricărui tânăr dornic de informaţie) era să “răsfoiesc” internetul. Însă, din păcate, în acea zi netul era la pământ. Totuşi, am reuşit să văd câteva imagini cu “furnicarele” din centrul capitalei.

Curiozitate…

Imediat după prânz, care la mine se încheia pe la 12, am hotârât să mergem (căscăm gura), împreună cu-n coleg de lucru, în centru pentru a aduna informaţii. Căci, mă rog, eram istorici în formare.

Pe la 12 jumate eram chiar în centrul evenimentelor. Scuze, de fapt eram puţin într-o parte. Căci pe la ora respectivă, bd. Ştefan cel Mare oferea panorame de distrugere doar a preşedinţiei (vezi imaginea).

Nu voi desfăşura despre pietrele aruncate sau despre feedback-urile jeturilor de apă din preşedinţie.

Voi da doar verdictul – groaznic! Groaznic cum unii elevi, de vreo 10-14 ani, îşi permiteau să arunce cu tot ce le cădea sub mână. Dă, poate s-o fi înfiripat în ei sentimentul de patriotism mult mai devreme decât la alţii, inclusiv mine.

Apropo, atât eu cât şi colegul, eram înţoliţi în costume, “la 4 ace” cum s-ar zice. Şi pe deasupra erau negre. Men in Black ar zice unii. Numai că grămezile de tineri, care încă „admirau” de pe bulevard acţiunile eroilor din linia întâi, ne priveau cam dubios. Pentru ei eram, probabil, nişte securişti de-a lui Voronin, trimişi pentru a strânge informaţii.

Probabil paranoia…

Oricum, n-am ezitat prea mult. Ne-am făcut cruce şi… duşi am fost.

P.S. Cu siguranţă, cei care vor citi aceste rânduri, mă vor condamna pentru multe, inclusiv laşitate. Eu însă am presimţit că tot patriotismul arătat de acei tineri, nu va aduce nimic bun. Rezultatul îl vedeţi şi singuri…

Comentarii

Nicolae Gârbu

Nicolae Gârbu

Născut la ţară, prin părţile Călăraşi-ului. Părinţii intelectuali mi-au insuflat dragostea de carte încă din copilărie. Gimnaziul l-am spulberat, mai degrabă cu mii de legende şi poveşti, decât cu matematică şi fizică. În perioada 1998-2001, am făcut...

Ultimele articole