9 Mai – ziua Marii Victorii, Помним Гордимся

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Haideţi cu toţii, doar pentru o zi sa uitam de luptele politice şi ura care a fost semănată în societate. Să ne amintim de cei care au luptat, despre jertfa lor şi să fim mai buni azi măcar. Să îi pomenim pe toţi, de pe ambele părţi ale frontului, nimeni nu vroia acel război, politicienii l-au făcut.

Să respectăm ziua, deoarece 9 mai este şi Ziua Independenţei României, anul 1877 cînd a fost declarată.

Da vom sărbători ziua de 9 Mai, ziua care se asociază din copilărie cu Ziua victoriei, cu aşa numitul День Победы. Zi care este mai mult o zi de memorie, o zi în care ne aducem aminte de buneii noştri de viaţa lor şi de soarta deloc uşoară pe care au avut-o.

În ziua aceasta mergem să-i felicităm pe buneii veterani care îi mai are, care nu, îşi aduce aminte de ei şi de istorioarele pe care le povesteau ei despre vremurile trecute. Cum ei, oameni de la ţară, oameni de la coasă de la plug au văzut războiul, foametea iar unii au luat arma în mînă şi au plecat la război. Erau vremuri grele, vremuri în care poporul nostru a avut multe de suferit, a fost uitat la o margine de istorie de marile puteri care îşi lingeau rănile pe atunci şi nu ne considerau de mare folos să se pună pentru noi. Şi au suferit oamenii, au plecat la război, au fost duşi în ţinuturi reci de Siberii au venit de au găsit casele părăsite. Aşa erau vremurile, dar oamenii nu şi-au pierdut credinţa să stea undeva doar să-şi plîngă de milă, au pus mîna şi au muncit şi s-au ridicat şi au reconstruit casa şi ţara.

Spunea Grigore Vieru: A fost război Ecoul lui şi-acum mai este viu, Cămaşe vechi mai noi, Amară amintire de la fiu…

Fiecare din noi îşi aminteşte serile cînd buneii noştri ne povesteau despre marele război, despre cum au fugit de obuze sau cum au văzut moartea cu ochii. Este un fel de legătură între generaţii, un fel de transmitere de informaţii pe care nici o carte şi nici un film nu o poate reda mai bine decît cel care a trecut prin asta. Acei care nu mai au bunei de la care să audă istoriile trecute ar trebui în această zi să spună copiilor lor despre ceea ce a fost acest război, astfel se va păstra vie memoria lor iar între generaţii va exista o legătură.

Undeva departe într-un sat la nord, un pom a fost sădit în cîmp de luptă de un soldat care trecea pe front, se spune că era un puişor de salcîm cît palma de mare. Soldatul a murit răpus de gloanţe iar pomul a rămas. Acum copacul este ca un munte ce stă la margine de sat, vin oamenii să stea la umbră după ce lucrează cîmpul în sudoarea frunţii şi mulţumesc Domnului pentru ploaie şi pentru umbră. Şi are peste 72 de ani copacul, dar şi astăzi înfloreşte şi ţine vie amintirea acelui om, care nu s-a mai întors în sat.

Voi pleca şi anul ăsta la memoriale să depun flori, să mai văd aceşti oameni care au mai rămas printre noi, oameni care nu sînt ca noi cei de azi, oameni care erau gata să moară pentru o idee, să moară pentru o ţară, şi acum nu e loc de polemici ce fel de ţară şi cine i-a amăgit. Era ţara în care trăiau, ţara care i-a chemat la greu.

Cine ştie cum ar fi fost să avut istoria un alt sfîrşit, în locul lor putea fi oricine, mă închin în faţa jertfei lor, a înaintaşilor noştri, băieţi şi fete tinere atunci, bătrîni cărunţi astăzi. Cei care se uită la noi cu ochii cu care au văzut acei negri ani şi au trecut prin ei.

Mă duc să depun flori şi să-i mulţumesc pe ei şi ca în semn de protest, protest contra unei puteri ticăloase care a găsit să batjocorească această mînă de oameni, protest contra celor care îi înjură pe bieţii oameni şi le scuipă în faţă de la tribune înalte, protest contra liberastizării ţării mele şi impunerea unei noi disctaturi. Ştiu că le va fi silă de oamenii care vor merge în marş, ştiu că vor crăpa de ciudă că propaganda lor de ponegrire accentuată a tot ce nu e pe placul lor nu poate spăla minţile chiar a tuturor.

Voi merge ca să protestez contra celor care calcă în picioare istoria şi memoria. Contra oamenilor care ne mint zilnic de la televiziuni cumpărate, care spun că Sf Gheorghe este comunist şi de aia trebuie de ars panglica sa, contra smintiţilor care spun că să omori oameni este bine chiar şi pe proprii cetăţeni numai că îi declară terorişti pro-ruşi şi după asta le dă foc în clădiri pe la Odessa sau îi împuşcă fără seamă în estul Ucrainei.

Nu văd în aceste bipede care urlă acu contra veteranilor scuipîndu-i în faţă decît niste frustraţi provinciali care nu au citit o carte în viaţa lor decît propagandă pură, care au pierdut memoria, frica şi respectul elementar faţă de cei mai vîrstnici, nişte smintiţi care vor fi gata să-i adune pe oricine nu este deacord cu ei să le dea foc sau să-i împuşte. De fapt îs nişte oameni de care ar trebui să ne fie jale, au pierdut orice reper în viaţă iar istoria lor le-o scriu analiştii de vre-un PROstTV sau foşti comunişti ajunşi ideologi ai liberalismului al de Ţăranu de la Politicon. Este de fapt un protest contra celor care ne spun cine sîntem cine să ne declară şi ce să vorbim. Contra acelor care strigă de Moldova şi de frumuseţea ei dar nu au muncit o zi la ţară iar frumuseţile Moldovei le-au văzut doar prin fumul de grătar. Contra oamenilor care cred că au totul shvaceno şi 90% de apeluri telefonice se încep cu noroc cumătru  tu îl ştii pe acela, trebuie de rezolvat cum trebu o întrebare, şi se termină cu Hai davai.

Da îmi voi pune panglică, panglică care nu e sovietică şi Sf Gheorghe nu era sovietic şi nici rus, este un simbol al curajului şi bărbăţiei, să ne trăiţi dragii mei. Dumnezeu să-i ierte pe cei plecaţi şi să le lumineze minţile celor rămaşi.

Au urmat vremuri grele după război, au fost grele şi pînă la aceasta, important este noi să înţelegem greşelile şi să tragem învăţăturile necesare.

Într-o societate plină de vicii şi instabilitate politică, situaţia economică adusă la limită, dopări externe de valută care măresc şi mai mult dependenţa şi consumatorizmul la oameni, iată că la la toate acestea de parcă mai lipsea ceva se mai adaogă un element pentru a completa imaginea sindromatică, ura şi zîzania între oameni. Şi deja nu mai contează pe ce bază şi în virtutea căror circumstaţe dar cineva face ca mereu oamenii să se certe să se războiască între ei.

Un nou conflict apărut parcă pe loc drept este cel al sărbătorii de 9 Mai care are loc anual ca o tradiţie de ani de zile dar care acum este folosită de cineva drept bază pentru a face capital politic. Şi dacă stăm să analizăm vedem că marea majioritate a celor care trîmbiţează acum contra marcării acestui eveniment sînt departe de acest pămînt şi stînd acolo undeva mai departe îşi folosesc valeţii locali sau chiar direct fără nici o intermediere strigă ce pot de tare nouă că „Voi basarabenilor sînteţi nişte trădători care serbaţi ziua de 9 Mai” ne mai spun ei că am fi trădători toţi cetăţenii moldovei că iată permitem altora să serbeze această sărbătoare la noi.
Pînă a trece la explicaţii vreau să spun că trîmbiţarii aceştia sînt aceeaşi oameni care au susţinut cu înverşunare adoptarea de acte contra poporului din partea guvernării.

Se face acum mare isterie cum că nu ar trebui de serbat şi chiar ar trebui de declarat doliu ziua de 9Mai. Pot să spun că astea îs concepţii ale unor oameni cel puţin foarte limitaţi în viziuni (a nu se încurca cu vizuini) şi idei. Dacă e să declarăm doliu pentru zilele în urma cărora s-au schimbat lucrurile şi istoria şi am avut de îndurat ca popor multe vitregii şi greutăţi atunci de ce să ne limităm doar la ultimii 70 sau 100 de ani, oare chiar atît de limitaţi ne vor unii. Păi haideţi să vedem şi să declarăm doliu pentru toate datele cînd au avut loc năvăliri ale neamurilor barbare, nomade, imperii de pe vremuri şi altele. Să declarăm zile de doliu pentru datele cînd au năvălit tătarii cu Hoarda de Aur, turcii cu Imperiul Otoman, Romanii cînd au năvălit în Dacia, migraţiile hunilor şi alte date, ne umplem calendarul doar de date negre în istorie, sigur că vor începe polemici aprinse de genul care năvăliri au fost bune şi care au fost rele, deci la sute de ani după acele evenimente se vor aduna o serie de „savanţi” care vor decide de e bine sau rău că Traian a năvălit în Dacia la fel şi alte evenimente să le dejghiocăm. Mai declarăm şi ca popoare duşman o serie de neamuri precum turcii, lehii, tătarii, moscalii, maghiarii etc. Vreau să spun că aceasta nu este normal dar anume aşa, în această prizmă de idei ne impun a găndi unii formatori de idei locali dar mai ales de peste hotar.

Semnificaţia zilei de 9Mai nu este numaidecăt una de a mulţumi Armatei Roşii, şi nimeni nu aduce ode atrocităţilor sau crimelor ce au fost în timpul războiului sau au urmat acestuia.

Mai este o isterie care o ridică unii, cea contra lentei Sf. Gheorghe purtătorul de Biruinţe, celor care să înăduşă văzînd-o pe stradă vă amintesc că Sf Gheorghe nu a fost rus sau sovietic, nu a slujit regimului nu ştiu care, a fost un creştin mare luptător şi nu este normal să intrăm în isterie la aceste simboluri, lenta Sf Gheorghe ca şi însăşi sfîntul nu este o invenţie sovietică, este un simbol al vitejiei încă mult înaintea sovietelor. Stă foarte bine o panglică tricoloră şi o panglică Sf Gheorghe alături, credeţi-mă, aşa am pus şi eu la maşina mea, ambele, ambele îmi sînt dragi. Buneii au fost veterani de razboi.

Articol preluat și oferit de un coleg de blogghing

 

 

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii

Mihail Lozovanu

Mihail Lozovanu

Absolvent de stiinte exacte, cetatean al Moldovei, doresc sa aduc o schimbare spre bine in tara mea, sunt conservatorist mai mult de opinii si imi place sa analizez lucrurile din mai multe puncte de vedere inainte de a face o concluzie. Iubesc tara ...

Ultimele articole