De obicei, nu dau atenţie la greşelile gramaticale expuse de oamenii politici (de fapt, o fac doar în cercul prietenilor), însă de data asta n-am putut să mă abţin.

Evident, din râs şi din… prostia unui politician.

Aşadar, privesc eu mai alaltăieri o emisiune la un canal tv (canal pe care tot zic să-l şterg din lista mea, în special datorită faptului că repetă lunar aceleaşi filme), şi deodată intră pe fir deputatul peledemist Tudor Deliu.

În cele câteva rânduri expuse, deputatul n-a ezitat să facă şi câteva gafe, în special una de răsunet. Era vorba, pare-se, despre o “investire a investiţiilor”, îmbinare care l-a făcut să ia o pauză şi să-şi justifice eroarea prin cunoştine, chipurile, de gramatică.

Ş-aici, surpriza… tautofonia!!!

Da, anume această noţiune a exclamat-o alesul poporului, combinând, de fapt, tautologia şi cacofonia (apropo, din unele informaţii acest nene ar avea studii în filologie…).

În concluzie, nu e de mirare când deputaţii încurcă interesul poporului cu banii jefuiţi din bănci sau împrumutaţi de la organizaţiile internaţionale, rezultatul fiind unul de-a dreptul spectaculos – propriul buzunar.

P.S. Am citit azi o epigramă, care reflectă foarte bine concluzia de mai sus:

Funcţionarul corupt

Sărac fiind, trăiesc un chin,
Nu-l pot corupe cu puţin,
Dar el îmi spune, cu-ndurare,
Că încercarea vină n-are…

(Gheorghe Bâlici)

 Imagine: europalibera.org

Comentarii