Grija primordială a absolvenţilor

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Iată, deschid eu acum câteva ore netul (cu modem de la Orange), şi poc, îmi sare un mesaj:

Imediat îmi vin câteva gânduri:
1. Mama mia, ce frumos mai era în tinereţe – baluri de absolvire, chefuri mari şi multă voie bună;
2. Offf, sfârşit de liceu/facultate – marile examene de absolvire.

Sincer, nu mai ştiu care gând mi-a sărit primul, important e că la momentul respectiv, adică înainte de BAC sau Licenţă, nu avusem astfel de gânduri. Ordinea lucrurilor venea de la sine. Sau doar pentru mine?!

Eu întotdeauna gândeam la ce va urma, ce voi face după liceu/facultate. Eram departe de superba maximă “trăieşte-ţi clipa” (prostul de mine). Oare, alde mine mai erau?!

Pe de altă parte, erau şi din ceia care veniseră la facultate doar ca să nu stea acasă (la prăşit şi crescut viţei) sau la insistenţa părinţilor. Aşa că, pentru ăştia, orice motiv de chef sau de bal era binevenit.

Prin urmare, cei cu mesajul de mai sus mizează, cred că, în primul rând pe ăştia. Căci ceilalţi au acum în cap grija examenelor.

Sau am îmbătrânit eu?!

 

P.S. Probabil cel mai bine e să îmbinăm, precum Voltaire – Să citim şi să dansăm; aceste două distracţii nu vor face niciodată rău lumii.

 

Comentarii

Nicolae Gârbu

Nicolae Gârbu

Născut la ţară, prin părţile Călăraşi-ului. Părinţii intelectuali mi-au insuflat dragostea de carte încă din copilărie. Gimnaziul l-am spulberat, mai degrabă cu mii de legende şi poveşti, decât cu matematică şi fizică. În perioada 1998-2001, am făcut...

Ultimele articole