Un Diptic liric autognostic

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Avînd în vedere că e ziua mea de naștere, azi voi face o excepție de la regula tematică. Din totalul celor 9 Muze [1] exploatate preferențial în acest spațiu public (mai cu seamă Clio, Thalia și Polyhymnia), le voi da prilej să se manifeste și altora, ignorate nejustificat în cursul anului: Euterpe și Melpomene.

Deci să vorbească Muzele − ca să tacă finalmente Armele − mai ales că au de făcut un arc recuperator din 1992 pînă în 2006!

 

Universul „URSS & Co”[2]

(Curriculum Vitae Cosmogonic & Chiromantic)

În Călătoriile mele de Gulliver adolescentin intangibile

rămîneau doar / globúlele roşii de sînge şi cele 80 la sută de apă / din

dovada terestră a corpului: în apa sacră a Gangelui / zilnic

îmi spălam / tălpile reci și creştetul

înfierbîntat –  în Amazonul sălbatic. A fost o vreme

cînd / fluviul Volga mi-a curs prin toate

venele / tinereţelor / mele oficiale, dar de fiecare dată

se revărsa, din matca / preconştientului, blestematul

rîu / Prut: pitit în dreptul „liniei inimii” / din palma mea stîngă / – ca

o lamă de baionetă a sorţii. Într-un timp arhetipal mi-am jelit,

între Tigru şi Eufrat, sorţile netrăite, invadate

de personajele literare ale lumii: îl vedeam adesea pe Walt

Whitman plantîndu-şi singur / gazonul verde / pe acelaşi

sens cu paralela 45 şi de fiecare dată / îmi trăgeam corabia

trupului: mai la vest / de rîul Bîc şi mai la umbră

de Kaïros[3], unde încape / toată Dunărea

cu apa sa tulbure cu tot.  Dar cînd mancurţii[4]

hrăniţi cu Istoria / transmisă în direct la / ştirile

serii / s-au răzvrătit pe / prora spaţială /

a Creierului, le-am oferit / alternativa revoluţiei

alimentare: toate nădejdile mi le-am lăsat cu gură

de moarte la zidul Ierihon – însetaţilor

de cuvînt. / M-am luat la întrecere cu Sătilă

şi Gargantua: cine va duce / în gură, strop cu strop,

apa Nilului,  cea care a săpat galerii

în / baza piramidelor şi a stelei Nordului. Cînd

nu am mai avut suficiente / resurse

să-mi hrănesc pajurele din carnea / telenovelelor

ideologice şi a romanelor tragi-comice

de la Nistru pîn-la Tisa, am încetat să mai fac / abstracţie

estetică / de ruşinoasa îndeletnicire / de grănicer

la frontieră / cu sufletul. Nu am putut

să nu-i solicit lui Ivan Turbincă, într-o rusă

arhaică / de pe timpul lui Noe, să mai

amăgească pentru ultima dată / Moartea:

mai toceşte-ţi, şi tu, gingiile

timp de O sută de ani / de singurătate

în cremenea Carpaţilor, / pînă s-or face Piramide

de Faraon sau Cremlin / cu Stea în frunte …”.

Am băut însetat din Rîul uitării Lethe,

şi din Mnemosyna – rîul Memoriei eterne. L-am întîlnit

pe alter ego-ul / Tiresias: dar nu m-a recunoscut

în niciunul dintre fluviile Lumii / geologice. Dar cînd

l-am angajat pe Călugărul Jorge / să-mi ungă

cu otravă / cerul gurii / şi toate ursitele

imposibile: voi toţi, / care mi le veţi trăi

cu ură vărsa-v-aţi sufletul în Marea

Neagră de atîta fiere. Atunci savanţii

au înregistrat modificarea ireversibilă a c-URSS-ului

din Univers. / Şi a ieşit din ilegalitatea neagră Uniunea

Rîurilor de Suflet  şi Sînge (URSS), ce vor / izvorî etern

din  „linia vieţii” a palmei mele drepte

precum Statul Liber Fiume[5] / direct din pixul

poetului D’Annunzio – un bastion intangibil

la impulsul originar / generat

de URSS-itoarele mele kosmice …

noiembrie 1992

Marcă brevetată „URSS & Co”

Și eu, precum fericitul personaj biblic, am fost

singurul scăpat cu viață: supraviețuind

estetic Imperiului care îmi conținea propriul

nume (URSS) înainte de a mă fi născut. Acesta mi-a fost

alfabetul tatuat pe cotorul coperților irigate de o rețea

de capilare nepămîntene. Și, Doamne,

singurele animale de companie mi-au fost: o inimă

rece și creierul preafierbinte! Încă de atunci

am scăpat nevătămat de florile de mină. Continui

să scriu exclusiv cărți. Ascuțite. Nu-i nimic,

voi supraviețui prin ele și acestui Capital

cu religie promiscuă. Căci iată și prima

minune: de fiecare dată cînd mă tai

într-o pagină dificilă, nu știu de ce sîngele

îmi dă pe dinafară ca dintr-o subterană surpată

grijuliu peste căutătorii de uran. Singurul aer

care face bine lecturii neîntrerupte

sunt insulele vii împrejmuite cu apă

moartă. În locul lui Iona prefer o balenă

Gutemberg: gonflabilă și cu scheletul din matrițe

de plumb. Înăuntru aș putea să îmi țin

răsuflarea pe toată durata insurgenței

culturale românești[8] după modelul ontologic al Statului

Liber din Fiume. Printre pagini nu am nevoie

de ascensor: e suficient să mă prăbușesc

în sine și uite cum mă așteaptă deja salvarea

eliberatoare! Pentru a nu ieși

definitiv din cărțile mele, Dumnezeu la rîndu-I

și le poartă întotdeauna cu o măsură

mai mică. Dar asta nu e singura lui greșeală

pe care I-o voi ierta, în timpul de la urmă,

ca unei sărmane rude de gradul unu

 2006

 


[1] În mitologia greacă antică cele 9 fiice ale zeiței Mnemosina − rezultate din aventura extraconjugală cu Zeus − au devenit Muze, adică patroanele artelor umane: Calliope (Muza Poeziei Epice), Clio (Muza Istoriei), Erato (Muza Poeziei Erotice), Euterpe (Muza Poeziei Lirice), Melpomene (Muza Tragediei), Terpsichore (Muza Dansului), Thalia (Muza Comediei), Polyhymnia (Muza Retoricii), Urania (Muza Astronomiei)

[2] URSS & CO – anagramă fonetică în limba engleză cu numele de familie „Ursenco” [pronunțat Urs-en’-co]

[3] Kaïros  (grec.) – punct culminant; moment oportun de intervenire în desfăşurarea destinului aflat în „custodia” celor trei Moiré

[4] Mancurt – persoană supusă periodic, prin distrugerea specifică a creierului, unui proces de amnezie a originilor genetice şi culturale. În excepţionalul roman „Eşafodul”, Cinghiz Aitmatov descrie tortura aplicată de oştenii lui Gengis Khan: după o preparare preventivă, victimelor li se aplica direct pe scalp pielea de cămilă (întoarsă pe dos), urmînd ca firele de păr să afecteze centrul mnemotic pînă la pierderea totală a identităţii

[5] Statul Liber din Fiume – oraș-formațiune statală (cu o suprafață totală de doar 28 km2) la frontiera dntre Italia și Croația, constituită în urma unei intervenții armate puse la cale de un grup de naționaliști sub comanda poetului Gabriele D’Annunzio. Pe toată perioada scurtei sale existențe temporare (1920-1924) suveranitatea i-a fost recunoscută doar de către conducerea oficială a URSS. Actualmente orașul Rijeka din cantonul Primorje-Gorski kotar (Croația)

[8] Insurgența culturală din România – culminată cu faimoasele „Teze din iulie 1971” (anul nașterii mele) după  vizita lui Nicolae Ceaușescu în China și Coreea de Nord

 

Vezi și http://vox.publika.md/life/poetic-incorect-521923.html

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii

Igor Ursenco

Igor Ursenco

Scriitor, observator social. Fără a urmări o periodiocitate metronomică, voi posta în acest spațiu articole ce țin de principalele teme (și nedumeriri) care mă interesează ca cetățean (deconstrucție politică & concordie socială). Au trecut tim...

Ultimele articole