10 ianuarie – ziua care unește moldovenii de pe ambele maluri ale Prutului! Să ne amintim cine suntem și de unde venim!

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Ziua de 10 ianuarie, are o semnificație aparte pentru moldoveni. Este o zi în care ne amintim că am avut o țară măreață, strămoși puternici ce ne-au dus faima în toată lumea. După mine, 10 ianuarie ar trebui să fie o zi de consolidare a neamului nostru, o zi în care să-și amintească chiar și cei ce se fac a uita, că noi suntem moldovenii urmași ai Lui Ștefan cel Mare și Sfînt! Marele nostru domnitor,  în urmă cu  539 de ani, a raportat cea mai strălucită victorie din istoria țărilor creștine, împotriva islamului, după cum au scris majoritatea cronicarilor vremii. 

UntitledBătălia de la Vaslui, menționată uneori drept Bătălia de la Podul Înalt, a avut loc în data de 10 ianuarie 1475 lîngă orașul Vaslui, ca urmare a refuzului domnitorului moldovean de a mai plăti tribut Porții Otomane, dar și a încercărilor lui Ștefan cel Mare de a scoate Țara Românească de sub suzeranitatea otomană, prin înlăturarea lui Radu cel Frumos (1473–1474). În acelaşi timp, otomanii doreau extinderea influenţei la Marea Neagră, prin dobîndirea Chiliei şi a Cetăţii Albe.

Ştefan cel Mare a aflat de planurile lui Mohamed, a trecut din nou în Ţara Românească, unde îl înscăunează pe Laiotă Basarab, Radu cel Frumos pierind în luptele care s-au dat cu acest prilej. Aşteptîndu-se la o viitoare reacţie din partea sultanului, Ştefan trimite soli la la Cazimir – Principele Poloniei şi lui Matia Corvinul, regele Ungariei, cerîndu-le să-i vină în ajutor şi să intervină pe lîngă alţi principi creştini pentru a i se alătura.

Aflat în pragul iernii, din tabăra sa de la Vaslui, domnitorul Moldovei trimite o scrisoare Papei, în care arată că a dus tratative cu veneţienii şi îi cerea ca să-i îndemne pe alţi principi ca să se pregătească „împotriva Otomanului şi puterii înspăimîntătoare a acestuia”,  Moldova fiind gata întru totul, „cu tot sufletul şi cu toată puterea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, să luptăm pentru creştinătate, cu toate forţele noastre”.

Totuşi nimeni nu a trimis ajutor, nici în bani şi nici în oameni, cu excepţia a aproximativ 5.000 de secui, 1.800 de unguri (de la Matia Corvinul) şi 2.000 poloni (trimişi de Cazimir).

În pofida diferenței mari de forțe, turcii au suferit o înfrîngere zdrobitoare, pierzînd (după spusele unor cronicari) o mare parte a armatei.

A fost considerată cea mai mare înfrângere a islamului în fața unei armate creștine, Ștefan cel Mare fiind numit eroul creștinătății.

Cronicarul polonez Ian Dlugosz, contemporan cu evenimentele:
„Căci toate șirurile dinainte în care în frunte erau și secui au fost zdrobite de turci, și amenința un mare pericol pînă cînd [Ștefan] personal se aruncă în mijlocul turcilor exaltați de bucuria victoriei, și cu puterea minunată a lui Dumnezeu a nimicit toate grupările turcești avînd abia 40.000 de luptători, între care cea mai mare parte erau țărani.”

Lupta de la Vaslui, Podul Înalt, a fost o victorie strălucită, care a dus faima domnului în Europa. Papa Sixt al IV-lea, numindu-l principele creștinătății, i-a scris lui Ștefan:
„faptele tale săvârșite până acum cu înțelepciune și vitejie contra turcilor necredincioși, dușmanii noștri, au adus atâta celebritate numeleui tău, încât ești în gura tuturor și ești de către toți foarte mult lăudat.”

Un cronicar anonim a scris că „au fost luate de la turci 40 de steaguri„, în timp ce unele surse italiene și austriece indică „pierderea de către turci a 45.000 de oameni, a 100 de steaguri, întreaga artilerie și capturarea a 4 comandanți„. Cronicarul turc Sa’s ed-Din chiar scrie că „armata turcă a pierdut majoritatea oamenilor„. Cronicarul Jan Stricovschii indică o cifră totală de „100.000 de morți„. Căpeteniile de seamă prinse au fost lăsate în viață, dar au fost trimise ostatici la diferiți principi europeni. Singurul eliberat a fost fiul unei căpetenii, Isac (Sac) pașa.

Vaslui1475_coinÎn anul 2000, la  525 de ani de la victoria de laVaslui, în Republica Moldova a fost emisă o monedă comemorativă de colecție, cu valoarea nominală de 100 lei, într-un tiraj de 1000 de exemplare, avînd gravată pe o față pe Ștefan cel Mare călare, cu sabia în mîna dreaptă și hățurile în stînga, un grup de cinci soldați moldoveni încleștați în luptă – sus, central se află steagul de luptă al domnitorului, pe care se află imaginea Sfântului Gheorghe omorînd balaurul (pe steagul original imaginea este încadrată de inscripția în slavonă) :

„Ca un izbăvitor al celor săraci și robiți folositor, neputincioșilor doctor, împăraților ajutor, purtătorule de biruință, mare mucenice Gheorghe, roagă pe Cristos Dumnezeu să mîntuiască sufletele noastre”.

În prezent, noi moldovenii, nu mai trebuie să purtăm războaie cu nimeni, să ne ferească bunul Dumnezeu de războaie. Nici Ștefan cel Mare nu dorea războaie, dar de fiecare dată a ridicat sabia împotriva tuturor ce au dorit să rupă măcar o bucățică din pămîntul Moldovei.

Iar noi, cei din prezent, pentru memoria strămoșilor, pentru generațiile viitoare, pentru Moldova, trebuie să ne unim, trebuie să muncim, pentru ca bucata asta de țară, ruptă din trupul Moldovei lui Ștefan cel Mare, să devină bogată, și să ajungă din nou acolo unde îi este locul și menirea, loc pentru care au luptat moldovenii încă din vechime, alături de țările europei.

_________________________
sursă informativă: wikipedia.org

Comentarii

Ion Harghel

Ion Harghel

Cetăţean al Republicii Moldova, interesat de viaţa social-politică, pledez pentru dreptate, sunt realist şi vreau ca într-o zi întreaga clasă politică să dea dovadă de maturitate politică şi altruism pentru a contribui la unificarea societăţii. Cre...

Ultimele articole