SĂ NU MAI DEPLÂNGEM BANCA DE ECONOMII

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Ştiţi de ce comuniştii fac atâta zarvă în jurul privatizări Băncii de Economii? Există două motive:
1. Regretă că nu au făcut-o ei, atunci când guvernau. Acum, fiind în opoziţie, au sperat până în ultima clipă că, printr-o minune, vor reveni la putere ca să-şi poată repara „gafa”.
2. Acum că au ratat şansa, nu le-a rămas decât să-şi facă PR. Orice specialist, care se ocupă de ambalarea mesajelor politice, vă poate confirma că atunci când un partid din opoziţie dă alarma că se vând bunurile statului, raitingul lui creşte ca pe drojdii. Altfel spus, adună electorat.
La prima vedere, toţi, probabil, ar fi trebuit să fim solidari cu PCRM în lupta pentru bunurile statului, adică ale noastre. Recunosc, fiecare dintre noi, şi-ar dori să trăiască într-o ţară care deţine întreprinderi importante. Având o economie puternică, poţi dicta anumite condiţii chiar şi pe piaţa regională. Nu mai eşti vulnerabil în faţa tuturor vecinilor. Doar că, deocamdată, toate aceste sunt un vis.
Recent, guvernatorul Băncii Naţionale, Dorin Grăguţanu, declara pentru omega.md, un portal-platformă a comuniştilor, că Executivul a luat decizia cea mai bună, după ce a ales să cedeze peste 20% din acţiunile deţinute la BEM. (a deţinut 56%, acum 33,38%). Poate a părut cam cinic, dar a argumentat că statul a păstrat pachetul de blocaj şi a oferit o şansă de dezvoltare unei bănci ce a generat pierderi de 300 de milioane de lei, în 2012. Toate aceste, fără să investească măcar un leu.
Tind să-l înţeleg pe Drăguţanu. De ce? Pentru că firmele prospere de stat le numeri pe degetele unei mâini. Ca să renunţe la privatizare, coaliţia trebuie să găsească cel puţin două soluţii pentru tot atâtea probleme:
1. Guvernul nu-şi permite luxul de a investi sute de milioane în capitalizări, fapt care reduce drastic din competitivitatea produselor moldoveneşti. Prin urmare, companiile de stat ajung unde au ajuns deja majoritatea. Costurile de producţie a produselor made in Moldova sunt excesiv de mari şi nu facem decât să producem stocuri.
2. Lăcomia. Marea majoritate a directorilor numiţi în funcţie la o întreprindere sau alta de stat nu se gândesc decât cum să mai ia vreo vreo 10-20 de mii de lei dintr-o parte sau alta. Într-un cuvânt, îi doare în cot de faptul că falimentul le bate la uşă.
Şi acum, amintiţi-vă cum e la privat…Patronul, sau administratorul numit de el, poate dormi chiar şi la locul de muncă dacă e nevoie. Şi angajaţii muncesc ca albinuţele de frică să nu ajungă în sfera bugatară, unde salariile sunt cu 40-50% mai mici. De aici şi rezultatul – şefii de rând cu simplii angajaţi generează profit, care în mare parte este investit în dezvoltarea companiei.
Da…Cineva s-ar putea să-mi reproşeze că a rămas şomer după ce întreprinderea X sau Y a fost privatizată. Dar asta înseamnă optimizare. Trebuie să ştim ce vrem. Păstrăm câţiva şoferi şi paznici în plus, adică facem filantropie sau business. Eu zis să ne ocupăm de afaceri. Pe termen lung businessul cumpărat de la stat va genera încasări sporite la buget. Şi dacă statul va avea bani în pungă, atunci va împărţi şi indemnizaţii de şomer pentru angajaţii rămaşi fără lucru în urma privatizărilor.

Comentarii

Iurie Morarescu

Iurie Morarescu

Am crescut la țară, printre tractoare. Părinții sunt oameni simpli și, probabil, din acest motiv și-au dorit cu tot dinadinsul să-mi bage carte-n cap. După absolvirea liceului din satul natal, Boșcana (r. Criuleni), am fost admis la Academia de S...

Ultimele articole