REFLECŢII DIN CAMERA DE GAZARE

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Zilele acestea la Moscova se dă startul „luptei cu gaze” anunţată ameninţător la Chişinău, la începutul lunii septembrie, de vicepremierul rus Dmitri Rogozin. Indiferent cine reprezintă Chişinăul în discuţiile cu „cnejii gazelor” de la Kremlin, unele rezultate sunt aproape previzibile.

 

1. Moldova nu va reuşi, cel mai probabil, să convingă ruşii să semneze un nou contract de livrare a gazelor. Moscova va prefera să ne ţină în continuare în poziţie de „şah” în această problemă, adică în situaţia în care suntem uşor şantajabili şi foarte vulnerabili. Aşa este mult mai uşor să influenţezi situaţia politică din interiorul Moldovei şi să-i stabileşti sau să-i influenţezi direcţia de mişcare. Cel mult, am putea asista la semnarea unor amendamente la vechiul contract, care mai degrabă să ne fie impuse decât acceptate, pentru a îmbunătăţi instrumentele Moscovei cu care să fie pedepsit Chişinăul, inclusiv cu un preţ mai mare al gazelor naturale. Or, Dmitri Rogozin ar putea să nu mai accepte actuala formulă de calcul, care, în ultimul timp, a permis reducerea preţului de import sub nivelul de 400 de dolari pentru o mie de metri cubi.  Iar dacă Chişinăul, totuşi, va înregistra vreo mică victorie în cadrul negocierilor, aceasta se va întâmpla numai că aşa a dorit Kremlinul, iar Chişinăul va trebui să plătească pentru iluzoria victorie. Printre altele, negociatorii moldoveni nu s-au dus cu mana goală la Moscova, dar cu active lichide pe care le vor propune ruşilor: reţeaua publică de distribuţie a gazelor naturale (valoarea căreia urmează sa fie evaluată de Guvern) şi acţiuni ale statului deţinute în Moldovagaz, care să fie date în contul datoriilor.

 

  1. Moldova nu va avansa prea mult în chestiunea delimitării clare a datoriilor faţă de Gazprom între malul drept (500 milioane USD) şi malul stâng (regiunea transnistreană) necontrolat de autorităţile constituţionale (4 miliarde USD). Rusia nu este interesată într-o soluţionare rapidă, care să permită Chişinăul să fie absolvit de responsabilitatea celor 4 miliarde de dolari, datorie pe care Moscova practic a creat-o singură prin faptul că a admis şi mai admite ca Tiraspolul să nu achite consumul de gaze naturale.

 

 

Guvernul să vorbească prin gura presei şi a societăţii civile

 

Indiferent de rezultatele negocierilor care abia încep, Moldova ar trebui, totuşi, să insiste în continuare, să nu renunţe la ideea delimitării clare a datoriilor. Sigur, capacităţile Guvernului de la Chişinău de a convinge şi de a impune agenda negocierilor sunt destul de limitate. Mai mult, Guvernul nici nu poate spune lumii cu voce tare despre problemele pe care le are, nevoit fiind să vorbească cu jumătate de gură şi să adopte un limbaj diplomatic foarte cuminte ca nu cumva să se supere prea tare „stăpânul gazelor siberiene”. Procedează corect sau nu Guvernul urmează să vedem. Însă, ceea ce este obligat să facă, este să nu admită ca această chestiune să dispară de pe agenda dezbaterilor publice şi de pe agenda mass-media. Adică, ceea ce nu poate spune Guvernul cu voce tare, ar trebui să o facă mass-media şi societatea civilă, astfel încât informaţiile, chiar dacă nu direct, să ajungă la principalii parteneri externi ai Moldovei, iar societatea moldovenească să fie pregătită pentru a nu deveni victima unor manipulări care să convină doar Gazprom/Kremlinului, care dispune de o puternică maşinărie de manipulare.

 

Agresiune economică

 

Guvernul, în acest caz, trebuie să-şi asume rolul de furnizor subtil de informaţii. Este nevoie de creat acel mediu informaţional care să ne permită să recuperăm pierderile pe care le vom înregistra la sigur în cadrul negocierilor oficiale. Or, datoria acumulată de regiunea transnistreană, în forma ei nereglementată, este o adevărată bombă ce poate lovi în securitatea statului R. Moldova, dar şi o inepuizabilă sursă de presiune politică. Iar Moscova, daca nu direct, atunci indirect trebuie acuzată de subminarea, cu arme economice, a statalităţii R. Moldova  Pentru a înţelege mai bine ce înseamnă această datorie şi cu ce presiune poate apăsa asupra noastră, trebui să spunem că raportată la rezervele valutare ale Băncii Naţionale (2,6 miliarde USD) aceasta este de 1,5 ori mai mare, iar raportată la PIB-ul Moldovei (6,5 miliarde USD) datoria Tiraspolului reprezintă 60% .  În aceste condiţii, când Kremlinul cu bună ştiinţă creează datorii enorme într-o regiune mai mult controlată de Moscova decât de Chişinău, nu este exagerat să spunem că Moldova este supusă unei adevărate agresiuni economice din partea Rusiei. Iar acest adevăr trebuie să ajungă la fiecare cetăţean al ţării noastre, dar şi în marele cancelarii ale lumii.

 

Moldova – o mare cameră de gazare

 

Un dramaturg inspirat uşor ar putea compara Moldova cu o mare cameră de gazare. Imaginaţia, călare pe Pegas, nu are limite.  Să ne aşezăm comod în fotolii, urmează cel mai tare spectacol din SEZONUL RECE!!!

 

Comentarii