Prof. M.Patraş: Creşterea rapidă a numărului de „savanţi” în domeniul ştiinţelor economice reprezintă o contrafacere inadmisibilă

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Recent am citit un material foarte interesant, elaborat de către Mihai Patraş, profesor universitar, laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova în domeniul ştiinţei, tehnicii şi producţiei, în care se analizează „inflaţia” numărului de doctori şi  „hiperinflaţia” numărului de doctori habilitaţi în domeniul ştiinţelor economice. Iată ce spune autorul:

La începutul anilor ’90, adică înainte de desfiinţarea firească a ex-Uniunii Sovietice, în economia şi sectorul ştiinţifico-didactic al Republicii Moldova activau cca. 10 doctori şi aproape 300 de candidaţi în ştiinţe în domeniul economiei. La începutul anului 2008, în acelaşi domeniu, la CNAA erau înregistraţi 65 de doctori habilitaţi şi aproape 670 de doctori în economie. Într-o perioadă extrem de scurtă, de doar cîţiva ani, unii au reuşit  să devină nu doar, pur şi simplu, „doctori”, dar chiar „doctori habilitaţi”. S-a ajuns la o situaţie contradictorie, dacă nu chiar stranie, în anumite subdomenii economice. De exemplu, în cel al contabilităţii, unul preponderent „tehnic”, extrem de specific, într-un fel conservatist (în mod obiectiv), în care (după trecerea la noul sistem de evidenţă) nu prea pot fi identificate rezultate ştiinţifice consistente noi, în perioada de tranziţie contingentul de cadre ştiinţifico-didactice de cel mai înalt nivel s-a completat cu 7 doctori habilitaţi sau profesori universitari. Pentru a aprecia obiectiv această nouă situaţie, acest „progres”, menţionăm, că  pînă în anul 1990 în toată fosta URSS existau doar, din cîte cunoaştem, trei doctori, profesori universitari în domeniul respectiv.

În mai puţin de două decenii, în condiţiile :

– divizării teritoriale şi diminuării absolute a populaţiei (pentru întreaga RM),

– desfiinţării cîtorva instituţii de cercetare ştiinţifică în domeniul economiei sau adiacente (ex-Institutul de cercetări ştiinţifice în domeniul planificării al Comitetului de Stat pentru Planificare (CSP al RM), Institutul de economie al AŞM, Institutul de informaţii tehnico-ştiinţifice, Institutul de economie a agriculturii, instituţii în care activau cca. 1000 de cercetători),

– reducerii semnificative şi rapide a numărului cercetătorilor ştiinţifici în domeniul economiei,

– reducerii substanţiale a finanţării şi a salarizării personalului ştiinţific,

– în care informaţiile statistice autohtone, aproape totalmente, nu corespund realităţii (din cauza divizării teritoriale forţate din exterior şi a creşterii economiei criminale/ tenebre), numărul deţinătorilor de grade ştiinţifice în domeniul economiei a crescut de peste 2 ori la contingentul de doctori şi de cca. 7-8 (!) ori  la contingentul doctori habilitaţi.

În perioada de tranziţie nu au existat nici condiţii pentru un atare „progres ştiinţific” în domeniul economiei, iar acum nu există nici careva fapte reale doveditoare că, efectiv, avem rezultate ştiinţifice palpabile corespunzătoare numărului actual de savanţi cu diplome în domeniu. Menţionăm, că în perioada 1990-1999 Republica Moldova a avut una dintre cele mai mari şi durabile recesiuni economice din lume în perioada modernă (diminuarea de 3 ori a mărimii absolute a Produsului Intern Brut), iar nivelul actual al dezvoltării economice (stabilit ca mărime a PIB per capita) este în ultimii ani cert cel mai mic din Europa. Ca volum absolut, actuala economie (PIB-ul în anul 2007) constituie mai puţin de 1/2 din mărimea realizată în anului 1990.

Aşadar, dacă analizăm creşterea excesivă a numărului de deţinători de grade ştiinţifice în domeniul economiei în „perioada de tranziţie”, pe de o parte, şi evoluţia oricăror altor parametri economici importanţi, pe de alta, atunci vedem că există o adevărată prăpastie (în creştere) între aceste tendinţe diametral opuse. De aici, putem formula concluzia univocă: creşterea extrem de rapidă a numărului de „savanţi” în acest domeniu reprezintă, în special pînă  la efectuarea reformelor din anii 2002/2003, o contrafacere inadmisibilă în domeniul ştiinţelor economice, care nu mai poate fi extrapolată şi nu trebuie tolerată. Considerăm, că această situaţie trebuie şi merită a fi profund şi dezinteresat analizată, pentru a identifica cauzele respective şi a formula concluziile cuvenite, iar implementarea măsurilor adecvate în urma acestora ar contribui la ameliorarea, la schimbarea radicală, în bine, a situaţiei.

În viziunea noastră, pe lista principalelor cauze, care au condus la „inflaţia” numărului de doctori şi  „hiperinflaţia” numărului de „habilitaţi” înprestigiosul domeniu al economiei au fost următoarele.

1. Acceptarea (excesivă) a persoanelor din alte domenii care realmente nu au (şi nu au avut niciodată) nimic comun cu economia (cu ştiinţa economică), pentru a „susţine” aici „teze ştiinţifice”.

2. Admiterea excesivă a persoanelor care nu activează în domeniile ştiinţifico-didactice (din business şi administraţia publică, în special) la „susţinerea tezelor ştiinţifice”.

3. Alegerea  (frecventă) în calitate de obiect de cercetare  a unor „problemuţe” mici sau chiar inexistente (dacă nu chiar inventate).

4. Aprecierea preponderent subiectivă (în perioada analizată) a majorităţii tezelor de doctor şi, în special, de doctor habilitat şi a autorilor (reali sau imaginari) ai acestora. De obicei, evaluarea este efectuată de un cerc extrem de îngust de persoane (max. 10-15), majoritatea dintre care, ca regulă, nu citesc tezele, unii limitîndu-se doar la „răsfoirea” acestora.

5. Monopolizarea procesului de conducere şi de susţinere a tezelor ştiinţifice, uneori chiar „punerea pe conveier” a acestora…

continuare pehttp://cuciureanul.wordpress.com/

(Articolul original a fost publicat în Revista „FinConsultant”, nr. 6, 2008)

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii