MARELE RĂZBOI CHINEZ. CE FACE MOLDOVA?

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

În zilele de 11-12 februarie se va desfăşura prima rundă de negocieri moldo-chineze pentru semnarea unui acord de comerţ liber, după ce la sfârşitul anului trecut a fost anunţată iniţierea negocierilor bilaterale. Tot recent, Ministerul Economiei a semnat cu compania China Hyway Group Limited un memorandum de intenție (care, deocamdată, nu înseamnă nimic şi poate să rămână doar la acest nivel) privind reabilitarea drumurilor naționale. Până aici parcă nimic nu este ieşit din comun. Totuşi, unele voci spun că intenţia de aprofundare a relaţiilor economice cu China ar contravine expres politicii statului de integrare europeană şi, în acest fel, Chişinăul de bună voie se îndepărtează de scopul final. Şi asta deoarece chiar Uniunea Europeană nu ar mai dori să facă afaceri cu chinezii. E chiar atât de grav?

În primul rând, lucrurile nu stau chiar aşa, iar Uniunea Europeană niciodată nu va renunţa la relaţiile comerciale cu China. Lucrurile sunt mult mai profunde şi depăşesc arealul unor schimburi comerciale între state. China, a doua putere economică a lumii, nu-şi ascunde intenţia de a domina şi de a se impune ca prim jucător la nivel mondial. Iar economia este unul din mijloacele prin care poţi să ajungi să deţii supremaţia, să înlături concurenţa. Mai ales în situaţia în care ai reuşit să ajungi să dispui de imense disponibilităţi financiare cu care să cumperi loialitatea unor state sau să impui altora punctul de vedere şi regulile de joc. China a început o adevărată invazie la nivel global prin investiţii şi achiziţii de active, inclusiv de active strategice, de infrastructură şi logistică, de tehnologii moderne atât civile, cât şi militare, prin intermediul cărora să deţină controlul, să impună condiţiile şi să scape de concurenţă. Anume acestor mişcări se opune UE, SUA, dar şi alte state dezvoltate. Parisul, Berlinul, dar şi alte centre de putere din UE, sunt perfect conştiente că China are capacitatea financiară, dar şi ambiţia să controleze UE din interior, prin achizitia de companii importante (porturi, producători de trenuri de mare viteză, producători avia, militari, instituţii bancare etc.), dar şi să înlăture, în acest fel, acei operatori economici care pot să pună piedici în ascensiunea companiior/producătorilor chinezi. Prin urmare, ca răspuns, în UE se întâmplă şi se vor mai produce fuziuni a unor importante companii pentru a ţine piept invaziei chinezeşti, iar la nivel de politici comunitare vor fi create bariere de protecţie.

Ce trebuie să facă Moldova în acest război al giganţilor? Să se certe cu unii de dragul altora? Sau mai raţional este ca Moldova să dea dovadă de abilitate, să demonstreze capacitate de a-şi promova interesele, fără ca să se certe cu mai marii lumii?

Este iraţional şi contraproductiv pe termen lung să renunţi la orice fel de cooperare comercial-economică cu a doua, iar în viitor poate şi prima, putere economică a lumii. Nici UE nu se gândeşte să facă acest lucru. Este absurdă examinarea probleme din această perspectivă. Integrarea europeană nu presupune renunţarea la parteneriatele comerciale cu alte state, sigur până în punctul în care nu pui în pericol relaţiile cu principalul partener (UE). Încă suntem departe de acest punct şi putem să înaintăm în întărirea relaţiilor comerciale cu cea mai mare piaţă din lume. Dar cu abilitate şi raţiune.

Comentarii