DESPRE GAZ ȘI ISTORIE

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Moto: Să nu uităm, de unde iese gazele.

Eugenia Ostapciuc, ex-președinta Parlamentului RM

Am scris anterior în Argumenti i Facti, că atunci când premierul pleacă în vizită oficială de 3 zile în Rusia, e mai normal să discutăm după ce aflăm rezultatele și să nu anticipăm cu isterii gen – Filat vrea să ne vândă rușilor.

Dar, pentru că așa e obiceiul pe malul Bâcului, s-au speculat în detalii eventualele variante de trădări și vânzări. Iată că vizita s-a încheiat. Credeți că în târgul Chișinăului se vor analiza rezultatele? Ba bine că nu! Cu excepția lui Nicu Popescu (Глядя из Лондона) și a câtorva publicații din presa rusă, la noi în continuare se vor căuta chichițe:

  • că vinul la masă a fost italian (iar marii cunoscători liberali ai protocolului diplomatic, care nici cravata nu prea știu s-o lege și în patru tacâmuri se vor încurca cu siguranță);
  • că au să ne scrie rușii istoria comună (păi, în primul rând, asemenea comisii există: ruso-poloneză, ruso-ucraineană, ruso-lituaniană etc. și e normal să fie și una ruso-moldovenească, iar în al doilea rând, tot occidentul consideră 29 mai 1453 drept căderea Constantinopolului, iar tot orientul – cucerirea Istanbulului și asta este normal, și nu mai suntem noi unici cu eliberarea/ocuparea);
  • că a stat în anticameră (dar cine din ziariștii-făcători de titluri a fost la Moscova și Soci?);
  • că Putin (vai!) nu a zis că în 1812 a fost anexare, dar altfel (păi noi nici în interior nu putem să ne înțelegem la anumite date), etc.

Or, temele principale au fost cu totul altele. Este chiar straniu, că patriotarzii noștri nu vor să recunoască un lucru foarte simplu. Că a iubi sau a nu iubi Rusia (sau România pe timpul lui Voronin) nu este subiectul politicii externe. Iar succesele (sau insuccesele) politicii externe se pot măsura prin creșterea schimbului comercial. Și atunci când prim-ministrul Rusiei afirmă:

«Мы констатировали несколько моментов: во-первых, то, что наши отношения в целом развиваются вполне позитивно. Стабильными темпами порядка 20% прирастает товарооборот. По итогам прошлого года он достиг 2 млрд. долларов, а в первом полугодии цифра уже больше, чем миллиард. Мы прогнозируем, что по итогам 2012 года он может быть процентов на 20 выше, чем товарооборот 2011 года», –

asta este bine – pentru Moldova în primul rând! Pentru că, cota Rusiei în comerțul nostru extern este foarte semnificativă și invers – în comerțul Rusiei cota Moldovei este nesemnificativă (0,2%).

38% din exportul vinurilor merge în Rusia, unde avem o cotă de piață de 10% (cândva peste 60%)  și există potențial de creștere (care nu este în UE).  Cu producția agricolă situația e similară. Și faptul, că dl. Onișcenco (cunoscut ca un barometru al dispozițiilor din Kremlin) a recunoscut calitatea vinurilor noastre este un indiciu bun. Noi avem nevoie să majorăm exporturile în FR, pentru a reduce din balanța comercială negativă (cca $ 1 mlrd.).

Și chiar dacă obținea Filat doar atât, deja era un rezultat bun.

Că nu a obținut un preț redus la gaze? Păi, nici nu putea să-l obțină. Pentru că aici deja nu-i economie, ci politică. Este cunoscut faptul, că Gazprom mai e numit și al doilea minister de externe. Respectiv, prețul la gaze are și un preț politic.

Și aici oferta Rusiei a fost făcută – în câteva mutări:

  • Mai întâi (Ministrul energeticii) a fost punctată datoria integrală (inclusiv Transnistria) a RM –  $ 4,1 mlrd.
  • Apoi, tot el a expus condiția scăderii prețului – ieșirea din pachetul energetic 3.
  • Plafonul de $ 300 la preț a fost punctat de noi, nu de ruși.
  • Apoi (Medvedev) – disponibilitatea FR de a procura mai mult de la RM (terminale noi) și invitația în Uniaunea vamală (de bună voie).
  • Plus Onișcenco se arată satisfăcut de calitatea producției noastre.
  • Apoi (Putin) – și disponibilitatea FR de a investi în economia RM.

Acum puteți interpreta această ofertă în termenii unei partide de șah sau a unei piese de teatru – cum vă convine. Ați primit plăcere de la dramaturgie?

Asta e oferta: vreți un preț mai mic (fără garanții – vezi Ucraina cu $500) și alte facilități – o luați spre est (comuniștii noștri au și pornit-o). IF NOT – e treaba voastră, păstrămstatus quo ($400, Transnistria etc.).

Acum mutarea e a noastră. Avem mai multe variante de a continua partida și trebuie să le analizăm bine. Principalul e să vedem toată tabla cu figuri și nu zgârieturile de pe ea. Ei, dar știți voi – unii joacă, alții caută chichițe…

P.S. Probabil, mi-au scăpat trădările/vânzările. Dar sunt sigur că patriotarzii deja s-au pus pe treabă…

Comentarii