Cum AI NOŞTRI au „belit” cucoşul

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Ploaia şi timpul bun, favorabil agriculturii, dar şi recolta record de cereale din acest an, este meritul şi rezultatul muncii Ministerului Agriculturii. Cam asta a vrut să sugereze poporului, luni într-o conferinţă de presă, ministrul Vasile Bumacov.

 

Seceta şi pârjolul de anul trecut este un cataclism, dar mai este şi vina agricultorilor că nu-şi asigură culturile, nu instalează sisteme de irigare. Ministerul Agriculturii nu poate vorbi cu Dumnezeu, este responsabil doar de elaborarea politicilor agricole, asta ne sugera anul trecut acelaşi ministru. Iar când vine vorba de bâlbâielile politicienilor de la Chişinău, din cauza cărora agricultorii nici până acum nu au încasat puţinele despăgubiri, oferite şi acelea de Banca Mondială, ministrul se face că plouă.

 

Două situaţii diferite, două feţe ale Ministerului Agriculturii. Ca la teatru, schimbăm masca cum ne convine.

 

Deci, care-i treaba cu recolta, domnule ministru? Poate mai indicat era, dacă ministerul tot se ocupă doar de politici,  să iască să vorbească despre grâu asociaţiile de fermieri, împreună cu asociaţiile brutarilor şi a exportatorilor etc.  Sau chiar Biroul Naţional de Statistică, instituţie responsabilă de cifre şi statistici. Iar Ministerul Agriculturii să ne ofere un răspuns la problemele reclamate de fermieri: piaţa monopolizată, speculaţii la limita legii cu preţurile. Or, aceasta este responsabilitatea directă a ministerului. Până acum nu am auzit ca ministerul să facă, cel puţin, o sesizare către organele anti-monopol, dacă acestea au uitat cumva cuvântul „autosesizare”.

 

Şi în general, de ce ministrul nu a vorbit despre randamentul din agricultură. Cele 3 tone de grâu la hectar, considerate un rezultat foarte bun, sunt doar jumătate din media din UE, de aproape 6 tone la hectar!

Filat_la_recoltarefilat-rosii-_0327leanca si patlagica

La televizor, cu castravetele în gură

 

Mai mult, la noi s-a păstrat o tradiţie comunistă, triumfalistă, dar goală ca esenţă, ca prim-miniştrii, miniştrii şi preşedinţii de tot felul să umble prin câmpuri şi să se laude cu munca altora. În schimb, adevăratele probleme ale ţării –  reformele, drumurile, corupţia, sănătatea, legislaţia, reglementarea pieţei  – să fie date în umbră.

 

Umblă „Primul” ţării  prin câmp, ia un spic în mână, îl freacă bine între palme, mai pune un bob între dinţi şi cu o mutră de mega-agronom şi mega-inginer în industria alimentară ne informează că grâul e bun. Ei, zău!!!

 

Nu uită nici de legume. Sare în zarzavaturi, cu toată suita de jurnalişti şi camere de filmat, înhaţă un castravete şi-l bagă gospodăreşte-n gură, sa vadă ţara că-i ştie rostul. Apoi trece pe la roşii, ceapă şi aşa mai departe. Într-un final salata-i gata. Şi toţi aclamăm entuziasmaţi „ce gospodar e omu`!”.  Numai că uităm cu toţii că salata e o mâncare uşoara, care nu ţine mult! Pentru vigoare e nevoie de mai multă consistenţă în ingrediente, dar şi în lucrurile pe care le facem. Mai puţin spectacol fără rost şi rezultate.

 

Umblăm şi pe la ouă

Leanca si puii

Cât pe ce să uit! Primul se duce şi pe la găinărie. Să umble pe la ouă. Frumoşi, în halate albe, se înghesuie demnitarii printre găini, că le ştiu şi lor rostul. Numai cucoşul, sărmanul, e cam trist. L-au belit şi pe dânsul! (ca sa utilizez o expresie de peste Prut). Au venit mai marii de la Chişinău să-l înveţe cum stă treaba cu ouăle. Oameni buni lăsaţi cucoşul! Îşi ştie el bine meseria, cu sau fără vizita premierului, spicherului sau preşedintelui.

 

Cam aşa stau lucrurile, domnilor ţărani! (ca sa-l citez pe domnul Mihail de la „Săptămâna”)  Ca să nu observe poporul cum ei freacă menta, demnitarii ne aburesc şi frecă grâul… în palme.

saracie-lacrimi-pe-o-bucata-de-paine

Comentarii