CONSPIRAŢIA ŞI CONCESIONAREA AEROPORTULUI

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Decizia Guvernului de a publica conţinutul contractului de concesionare a Aeroportului Internaţional Chişinău este un pas care, posibil, trebuia făcut mai înainte. Guvernanţii se justifică şi susţin că acest contract nu a putut fi făcut public până acum din cauza unor anumite clauze de confidenţialitate.

Aceste clauze le-au şi jucat festa guvernanţilor, pentru că neştiinţa naşte frică şi suspiciune. Deşi, am mai spus, a fost făcut târziu, chiar şi acum acest pas este binevenit, or numai în aşa mod poate fi pus punctul şirului de speculaţii la această temă sau, din contra, de bătut în toate clopotele în caz că e ceva în neregulă cu această tranzacţie.

În acelaşi context, merită apreciate eforturile mass-media şi ale societăţii civile, care au demonstrat încă odată că sunt o forţă, pentru că, mai mult ca sigur, dacă nu se insista, compania care a obţinut dreptul de concesiune nu ceda şi nu anula aşa-zisele clauze de confidenţialite, iar moldovenii rămâneau să creadă că e ceva putred la mijloc, chiar dacă suspiciunea lor era să fie bazată doar pe faptul că nimeni în afară de semnatari nu cunoaşte  cu ce se mănâncă acest contract

Să trecem însă la Aeroportul propriu-zis şi să încercăm să înţelegem ce urmează să se întâmple cu acesta. Aşadar, din câte se ştie, compania rusească s-a obligat să investească peste 240 de milioane de euro pentru dezvoltarea Aeroportului în construscţia unui nou terminal, a unei parcări, în lărgirea benzii de securitate şi multe altele. Investiţia nu este deloc mică, mai ales dacă e să luăm în calcul că tot ce investeşte compania devine automat proprietatea Republicii Moldova. Expresia cheie în acest sens este: INVESTIŢII NECESARE ŞI URGENTE. Mai jos explic din ce cauză.

Potrivit ultimilor expertize efectuate de companii cu renume în domeniu (Dorsch Consult DC Airports, Netherlands Airport Consultants, Naco B.V. IC Consulenten ZT GmbH) este necesară o reparaţie capitală urgentă a pistei de decolare-aterizare. Menţionez că aceste expertize au fost realizate încă pe timpul în care la Guvernare era PCRM, din simplu motiv că încă cu 6 ani în urmă expirase termenul de exploatare a învelişurilor de beton ale pistei. Astfel nici comuniştii nu au cum să nege acum faptul că Aeroportul necesită investiţii considerabile.

Chiar dacă aceştia strigă acum în gura mare că AEROPORTUL aduce, deocamdată, venit la buget, în momentul în care statul ar investi în aducerea acestuia la rigorile de securitate impuse de occident, profiturile ar trebui să le aşteptăm peste o perioadă foarte mare de timp, după recuperarea acestor investiţii.

Aici merită eccentuat încă o dată: investiţiile trebuie făcute urgent, pentru că altfel ne-am putea trezi în general fără un Aeroport funcţional, pentru că starea actuală a aeroportului este una deplorabilă.

Potrivit publicaţiilor apărute în presă, stratul superior al pistei şi-a epuizat, practic, rezervele, lucru  demonstrat de observările anuale ale pistei efectuate de specialiştii aeroportului şi studiile realizate de firmele străine. Este evident şi faptul că numărul mare de deformări şi defecte ale pistei prezintă un risc enorm pentru securitatea zborurilor, iar măsurile luate în cadrul reparaţiilor curente nu mai sunt de mult suficiente. Deci, reparaţie capitală este iminentă şi una foarte costisitoare.

Dacă este să credem celor scrise de Timpul.md, în cazul în care lucrurile nu vor fi remediate urgent, într-un an jumătate – doi Aeroportul nu nu va mai putea primi nave de curse medii.  În acest sens, veniturile de la buget despre care spuneam mai sus că vorbesc comuniştii ar dispărea în genere. Din contra, pe lângă faptul că bugetul va avea doar de pierdut, ne-am putea trezi izolaţi aerian în Republica Moldova.

Apar întrebările logice: credeţi că în Republica Moldova există suficienţi bani pentru asemenea invesatiţii, iar cheltuirea lor nu ar fi resimţită de bugetari ? Poate că declaraţia ministrului Lazăr care spunea că “nu e bine să reconstruim aeroportul din banii pensionarilor care nu utilizează serviciile lui” nu mai pare atât de năstruşnică, iar soluţia concesionării este totuşi o soluţie bună?

Răspunsul la aceste întrebări îl obţinem citind Contractului de concesionare publicat între timp pe sit-ul Ministerului Economiei. Poate acum revoluţionarii de Cacao şi cei care le ţin isonul vor mai reduce din turaţii şi nu vor mai fi la fel de insistenţi în promovarea conspiraţiilor inventate.

Comentarii