CINEVA NE FURĂ BANII

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

„Stabilitatea preţurilor este obiectivul primordial al Băncii Naţionale”, ne tot spun de câţiva ani „şefii peste banii noştri” de pe bulevardul Grigore Vieru, colţ cu Cosmonauţilor, din clădirea gri şi cam urâtă din centrul capitalei (simbol al realismului socialist moldovenesc). Totuşi, din ultimele declaraţii şi acţiuni ale bancherilor şefi, înţeleg că stabilitatea la moldoveni are un specific aparte, unul naţional, şi presupune creşterea constantă a preţurilor în medie cu 5 la sută anual, cu o abatere de până la 1,5 puncte procentuale. Nici mai mult, dar nici mai puţin. Atunci, poate reformulăm obiectivul: „asigurarea creşterii stabile a preţurilor în medie cu 5 procente sau maximum cu 6,5 la sută anual”.

 

Ca să fiu mai explicit. Atunci când BNM a introdus mecanismul de ţintire a inflaţiei a spus că acesta este un instrument de a combate creşterea rapidă a preţurilor, de a încadra aşteptările inflaţioniste de pe piaţă într-un anumit coridor. Şi la acel moment parcă era logic, fiindcă inflaţia anuală ajungea uşor la 10% sau chiar depăşea acest prag. Acum aflăm că e invers, avem un plafon şi nu admitem o inflaţie mai mică decât ţinta medie de 5%, chiar dacă există precondiţii pentru acest lucru.  Deci cum e, laie sau bălaie?

 

Şi BNM nu scapă ţinta din vizor. În luna iulie Banca centrală a cumpărat valută străină în sumă de aproape 36 milioane de dolari. De ce a aruncat Banca Naţională pe piaţă peste 400 milioane de lei şi a provocat deprecierea monedei naţionale peste pragul psihologic de 17 lei pentru un euro? „Noi ţintim inflaţia. Această uşoară depreciere este în concordanţă cu ţintirea inflaţiei. Acest lucru ne ajută să luptăm cu presiunile deflaţioniste”. Adică BNM recunoaşte că intervine pe piaţă pentru a stimula/provoca creşterea preţurilor, adică pentru a nu admite scăderea lor (pentru a combate tendinţele deflaţioniste, cum  spun bancherii), dar şi pentru a crea “condiţii monetare reale stimulative pentru consum şi comerţul extern”.  Hm!

 

Leul a slăbit, scumpirile au sosit

 

Că leul tot a ajuns la cota de 17 lei pentru un euro, trebuie să spunem că deprecierea monedei naţionale, respectiv, întărirea monedei unice europene înseamnă preţuri mai mari pentru mărfurile importate din zona euro sau cu preţurile stabilite în euro, inclusiv pentru produsele petroliere, dar şi pe tot lanţul creat de produsele petroliere. Sau, cel puţin, nu este permisă ieftinirea produselor petroliere, aşa cum pare firesc acum.

 

În acest week end am avut şi prima rândunică, cel puţin anunţată. Cel mai mare procesator de lapte din ţară a majorat preţurile cu 4 la sută. Iar unul din motivele de bază este deprecierea leului faţă de euro, fapt ce a provocat cheltuieli mai mari la importul de ambalaje, spun managerii.  De ce şi de cine sunt dorite aceste evoluţii?

Întrebări multe, răspunsuri puţine

Eu nu sunt economist, sunt ziarist. Pun întrebări şi transmit răspunsurile publicului larg. Dacă constat că răspunsul nu e chiar răspuns, mai pun întrebări şi tot aşa poate dau de adevăr sau măcar de o aşchie de adevăr. Şi în acest caz, răspunsul Băncii centrale că este vital să menţinem inflaţia anume în coridorul de 5 la sută nu prea mă linişteşte şi îmi provoacă noi întrebări.

–          De ce la moldoveni o creştere stabilă a preţurilor în medie cu 5 procente anual a devenit soluţia ideală? De ce nu un alt plafon pentru 2013? Până acum nu am găsit vreo autoritate din economie care să spună exact care este nivelul optim al inflaţiei pentru o ţară sau alta. Sunt doar dezbateri şi se referă la situaţii exacte, în condiţii exacte! Poate situaţia din acest an e de aşa natură că nu trebuie să ne ţinem cu dinţii de o inflaţie de 5%. Lucrurile evoluează, ţintele se schimbă, nu? Sau poate Banca Naţională a Moldovei a găsit răspunsul căutat de economiştii lumii: 5 la sută este inflaţia ideală şi trebuie menţinută indiferent de surse. (EVRICA!!!  Alo, dom` Mario Draghi, Ben Bernanke luaţi aminte!!!)

–          O scurtă perioadă de micşorare a preţurilor/deflaţie este atât de periculoasă pentru Moldova că trebuie neapărat să intervenim cu decizii strict monetariste şi să provocăm creşterea preţurilor sau chiar spirale inflaţioniste artificiale?

–          Invadarea pieţei cu lei, pentru a provoca creşterea preţurilor este singura soluţie?

–          Poate mai indicat şi mai durabil este ca Guvernul să facă şi el ceva. De exemplu, să stimuleze mai agresiv  investiţiile şi reformele, să creeze condiţii pentru o expansiune economică viguroasă, pentru creşterea salariilor şi, respectiv, pentru creşterea cererii de mărfuri şi servicii?

Statul bagă mâna adânc în buzunarul nostru 

 

În condiţiile în care am mai multe întrebări decât răspunsuri, concluzia pe care o formulez, deocamdată, este că Banca Naţională, prin acţiuni strict mercantile, ne impozitează indirect prin majorarea forţată a inflaţiei (a preţurilor) pentru a oferi statului şi Ministerului Finanţelor posibilitatea de a acumula banii necesari la buget. Or, Ministerul Finanţelor suferă cronic de o neacumulare a banilor la buget şi de neîndeplinirea plafonului de încasări stabilit în legea bugetară. Rezultat al economiei nereformate şi al inactivităţii Executivului. Adică, Guvernul nu face sau face prea puţin pentru promovarea reformelor şi creşterea economică durabilă, care să permită extinderea bazei impozabile prin combaterea economiei subterane, creşterea numărului agenţilor economici şi, respectiv,  a volumului de mărfu

dragutanu_dorin3

ri şi de servicii produse, dar şi a salariilor în aşa măsură încât să permită realizarea prognozelor bugetare şi chiar depăşirea acestora, dar şi amortizarea proceselor inflaţioniste. Iar singura măsură şi cea mai uşoară este cea monetaristă, să invadăm piaţa cu lei şi să forţăm creşterea preţurilor. Ca-n proverb: Şi bugetul plin, şi inflaţia obligatoriu în limita de 5-6 la sută, dar şi populaţia sărăcită forţat (inflaţia, impozitul săracilor). Dar despre impozitul injust aplicat săracilor, autorităţile noastre nu prea vor să vorbească.

 

Complicată şmecherie mai este şi economia asta!!! Când Guvernul nu ştie cum şi ce să facă, Banca Naţională face inflaţie!!!  Deşi, recunosc, că BNM poate să demonstreze că tot ceea ce face o face în conformitate cu legislaţia şi obiectivele stabilite. Dar totuşi, nu putem acţiona unilateral şi să ne facem că nu vedem ce se întâmplă pe partea cealaltă a economiei de care este responsabil Guvernul.

 

Prin urmare, impresia generală este că, noi cetăţenii, suntem supuşi unui viol colectiv din partea a băncii centrale şi al guvernului. Dar în Moldova şi violul are titlu deştept „stimularea consumului şi încadrarea inflaţiei în limitele ţintei anuale”. Poate a venit timpul să revedem ţinta şi să nu majorăm forţat preţurile. Dragi moldoveni, am impresia că cineva ne fură, dar într-atât de abil, că nici nu sesizăm şi nici nu ne revoltăm. Poate e timpul să luăm atitudine.

 

Comentarii