Reforma transportului public: Eu te duc, eu te omor

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Problema microbuzelor e ca şi cu dinții. Din când în când ai dureri și speri că va trece. Dar problema e ciclică și tot mai acută.

Pe 1 iunie 2012 iar ne-au durut microbuzele, și acum în 2014 iar a început să ne doară. Acesta e un articol mai vechi pe care l-am scris pe Bloguvern, dar care cred că ar aduce un plus de valoare pentru cei care lucrează acum la reforma transportului public.

Situația s-ar rezuma la: ”Dacă voi vreți ca noi să respectăm o lege, noi nu mai lucrăm”.

După o vizită la Primărie, Președintele Asociației Transportatorilor Privați, Ion Mămăligă, a declarat:

„În toată lumea este permis transportul călătorilor în picioare în oraș. Nu se permite pe rutele interurbane. O să amendeze doar atunci când microbuzul va fi excesiv de plin, când oamenii mai că ies pe geam, dar în limitele normalului va fi permis”

Ce au cerut prin grevă, ușor li s-a dat. Dar oare așa se rezolvă o asemenea problemă?

Trebuie de ieșit la grevă

Problema A: Imaginează-ţi că un vînzător de amăgeşte zi de zi la cîntar. Poliţia îl prinde şi îl amendează, dar a doua zi se închid toate magazinele! Vînzătorii fac grevă. Ei spun că fără a fura la cîntar e imposibil să-şi întreţină familia. Poliţia le permite să fure şi totul revine la „normal”.

Problema B: Pompierii iau televizoare din casele de unde sting incendiul, poliția încearcă să-i amendeze, dar ei fac grevă. Și spun că gata ei nu mai sting incendii dacă nu li se permite să ia televizoarele.

Pentru că doar ei pot stinge incendiile li se cedează. Astfel prin șantaj îți rezolvi toate problemele.

Problema C: Imaginează-ţi că un chirurg, în timp ce face o operaţie de rutină, fură de la pacient un rinichi sau un ficat. Poliţia îl arestează, dar a doua zi toate spitalele nu lucrează. Pînă nu ne permiteţi să furăm organe de la pacienţi, nu vom lucra. Noi avem familii de hrănit.

Se decide că e acceptabil să iei câte un rinichi – doi, atâta timp cât în corp mai rămân organe.

În astfel de condiții ce facem? Continuăm să ne jeluim că ne doare dintele dar nu ne ducem la stomatolog? Dar dacă stomatologul face grevă?

În popor se spunea dura lex, sed lex. Ar fi bine ca și la noi să se respecte legea, așa poate oamenii vor dormi mai liniștiți știind că nimeni din cei dragi nu va avea de suferit într-un microbuz. Doar că cerem, probabil, prea mult.

Comentarii