În Săptămîna Pomenirii

Poem de sufletul celor prea dragi Cînd Paștele coboarã peste sate Și bate-n geamul triștilor țãrani, Îmi este dor de-o sfîntã puritate Și de-un popor retras sub bolovani. Pãrinții mei s-au stins și-i cînt cu jale, Ce singur sunt fãrã lumina lor! Acum numai de dînșii îmi e dor Și mult mã rog sã-i întîlnesc în cale. Cînd vine Paștele mi-i dor c-o floare Din vis treziți, sã le vorbesc duios, Spunîndu-le cã pacea lor mã doare Și-mbãtrînesc de dor tot mai frumos, Iar moartea-n ... Continuare →