Prin Ucraina, între limba română și moldovenească, drumuri proaste și prețuri mici

Am fost la Lvov, la meciul Germania – Portugalia. Ucrainenii s-au pregătit bine pentru Euro 2012. Stadion superb construit special pentru cel mai important eveniment sportiv organizat vreodată de Lvov. Lume amabilă, prețuri foarte mici în comparație cu Moldova. Doar drumurile deplorabile i-au dat de gol pe ucraineni.
Am plecat cu mașina, împreună cu un prieten, jurnalist. Am zis că mergem pe la Ternopol, nu pe la Cernăuți, pentru că drumul e mai scurt cu vreo 50-60 km. Frontiera am trecut-o pe la Lipcani, iar de acolo, urma un traseu nou pentru mine, dar cu incursiuni prin 2 localități cu însemnătate istorică enormă pentru tot neamul nostru: Hotin și Kameneț-Podolskii. Dar până acolo a fost șirul de sate românești (sau moldovenești), care se întind de-a lungul râului Prut imediat ce treci vama în Ucraina. Am oprit în unul dintre aceste sate și am cumpărat un kg de căpșuni. M-a costat 10 hrivne, adică 15 lei. Cam de 2 ori mai ieftine decât la Chișinău. Omuleanul de la care am luat căpșunile mi-a vorbit într-o limbă română aproape perfectă. Mi-a amintit de colegul meu Ion Strelciuc, care e și el de prin părțile Cernăuților.
Ei bine, din ce am înțeles de la acel moșneguț, degrabă în satul lor se va preda în limba română. Așa a decis Rada ucraineană (parlamentul lor). Numai că Rada a mai decis un lucru cel puțin controversat. La sud de Ucraina, în satele moldovenești din regiunea Odesa se va studia în limba moldovenească! Nici măcar ucrainenii care vorbesc limba noastră nu înțeleg cum e posibil așa ceva. Dar, las politica la o parte…
Am ocolit Hotinul fără ca să vrem. Dar n-am ratat ocazia de a opri la cetatea din Kameneț-Podolskii, construită încă din secolul XI și amplasată de-a lungul râului Smotrici. Locuri superbe, peisaje de poveste. Doar drumurile… oribile. La fel ca la noi. Plus că am mai ratat câteva intersecții, astfel încât am făcut la final în plus vreo 100 km. Dar asta nu-i strașnic într-o călătorie plină de nou.
Ce mi-a plăcut este că niciun polițist nu ne-a oprit pe drum. Și au fost destule posturi, chiar mai multe ca la noi. Probabil că au indicații să nu stopeze mașini cu numere străine. Altfel nu-mi explic de ce nu ne-au atins, pentru că în câteva rânduri, recunosc, am cam călcat prin străchini.
Înainte să ajungem la Ternopol am oprit la o terasă de pe marginea drumului ca să urmărim meciul de deschidere, Polonia – Grecia. În paralel am comandat cina. Un borș roșu ucrainesc, cartofi noi cu limbă de vită și o sticlă de apă plată. M-a costat cam 50 de lei moldovenești. După prima repriză am plecat mai departe. Eram convins că Polonia va câștiga fără probleme. Am ascultat repriza secundă la radio. A fost foarte captivant. Mă tot întrebam de ce la noi nu se mai transmite niciun meci la radio?
Pe la 21.30 am oprit la 25 km de Lvov și ne-am cazat la un hotel modest, dar foarte elegant, construit de curând în stil european, probabil special pentru turiștii care urmau să viziteze Ucraina cu ocazia europenelor. Prețul de râs: 200 de hrivne pentru o cameră de 2 persoane. Adică circa 20 de euro. Câte 10 euro de căciulă în cazul nostru. Ne-am cazat, am comandat câte o bere rece și ne-am așezat comod în fotolii să urmărim la tv meciul Rusia – Cehia.
(va urma…)

Comentarii