De ce sunt împotriva interzicerii negării crimelor regimului comunist?

Desigur, orice om cu scaun la cap are datoria morală de a condamna crimele unui regim sângeros, indiferent de ideologia oficială de care s-au condus reprezentanţii acestuia. Dar în acelaşi timp, nu pot înţelege mania de a întări acest lucru la nivel legislativ. Vorbesc despre proiectul PL prin care se intenţionează pedepsirea celor care vor nega crimele regimului sovietic. Experienţa statelor europene demonstrează că astfel de iniţiative  nu duc la nimic în afară de instituirea unui monopol ideologic şi a unei poliţiei a gândirii, limitarea dreptului la libera exprimare prin interzicerea tratării critice a unor aspecte din istoria modernă şi contemporană.

Astfel de atitudini erau justificate în perioada postbelică, când mai erau vii traumele războiului, iar unele stereotipurile erau folosite în calitate de armă politică şi ideologică. La o distanţă de 60-70, e tot mai greu să înţeleg încercările de a pune în discuţii astfel de lucruri în spaţiul politic – pe când acestea trebuie să consume exclusiv în mediul academic, fără o imixtiune a politicului. Politizarea unor astfel de probleme nu face decât să compromită însăşi ideea condamnării morale a regimurilor care sunt considerate „criminale”.

La o distanţă de câteva decenii bune, ar fi infantil să mai punem ştampila „interzis” pe unele idei politice. Ar fi timpul ca „Mein Kampf” a lui Adolf Hitler şi „Doctrina Fascistă” să fie studiate cu creionul pe băncile şcolii, alături de „Das Kapital” a lui Karl Marx sau operele politice a lui Lenin, Stalin, Troţki şi mulţi alţi autori de dreapta şi de stânga, fără niciun fel de comentarii părtinitoare, evidenţiindu-se părţile pozitive şi negative.

Astăzi, toţi aceşti autori sunt aruncaţi nemeritat în zona „tabu”, iar definiţiile curentelor lor ideologice descrise în manualele şi lucrările de specialitate şochează dese ori printr-o abordare megaprimitivă. Orice om care se consideră inteligent trebuie să cunoască şi să înţeleagă ce reprezintă comunismul, fascismul şi nazismul în calitate lor de teorii politice, sociale şi economice, nu să consume etichete şi stereotipuri false generate de nişte traume psihologice şi insatisfacţii psihanalitice.

Iată de ce, în principiu, sunt împotriva interzicerii oricăror simboluri politice, indiferent de radicalismul pe care îl exprimă, fie ele de extrema dreaptă sau stânga. La urma urmei, în cazul în care ar fi voia istoriei să-şi repete scenariile sângeroase, mintea omenească are destulă perversitate pentru a născoci noi ideologii şi simboluri, care nu cad sub incidenţa interdicţiilor existente. E naiv cel care crede că va evita înfăptuirea unor crime arzând pe rug pe cei care au „idei şi opinii interzise”. Să nu uităm că răul, de cele mai dese ori, răsare de acolo de unde ne aşteptăm cel mai puţin, oricât nu ne-am păzi.

SP: Aceste lucruri oricum se vor rezolva cu timpul, generaţiile care vin oricum vor gândi în alţi termeni, în care  Hitler va fi tratat la egal cu Napoleon şi Mohamed al doilea.

Comentarii

Octavian Racu

Octavian Racu

-sociolog, jurnalist- Născut în municipiul Chişinău, Republica Moldova Telefon(-oane) Mobil: +373 79776454 E-mail(uri) octavianracu@yahoo.com, octavianracu@gmail.com Data naşterii 13 octombrie 1984 - 2008 – 2011 – redactor ...

Ultimele articole