De ce nu trebuie sărbătorit „8 martie”

(republicare)

Cu toţii ştim că 8 Martie este “ziua internaţională a femeii”. De asemenea ştim că femei sînt în toate ţările lumii. Cu toate acestea, în ultimii ani ne-am dat seama că această zi se serbează doar în ţările fostei URSS şi în unele ţări foste socialiste. De ce în celelalte ţări nu se serbeaza această zi? 8 Martie nu e ziua femeii, ci a unui tip de femeie – a femeii-revoluţionar. Iată de ce în ţările unde mişcarea comunistă nu a prins rădăcini, această sărbătoare nu s-a păstrat.

De ce însă ziua femeii-revoluţionar a fost pusă pe 8 Martie? Cine din liderii mişcării a fost concediat? Cine a fost arestat? Cine din ei s-a născut în această zi? Nici un răspuns… De aici reiese că motivele creării acestei sărbători nu au fost istorice, sociale sau publice. Ceva personal se asocia la fondatorii acestei sărbători cu această dată. O dată ce motivele au fost personale, ar trebui să cercetăm mai îndeaproape persoanele, care de altfel ne sînt cunoscute încă din copilărie. Numai că abia nu demult ne-am permis să observăm că nu doar apartenenţa la Internaţională şi ideile revoluţionare erau comune pentru ei, ci şi o legatură etnică. Internaționala, cum s-a constatat mai târziu, în mare parte era uninaţională. Este un fapt fără de care nu se poate vorbi despre mişcarea revoluţionară din Europa sf. sec. 19 – înc. sec. 20. Anume evreii au ridicat popoarele împotriva “lumii violenţei”şi au propus ca ea sa fie “distrusă din temelie”.

Instinctul mitic al revoluţiei pune întrebarea astfel: “Au fost în istorie femei care au ridicat poporul în lupta contra tiraniei şi au avut succes?” Rugând un european să dea un nume de femeie-lider, el negreşit va răspunde: Ioana d’Arc. Dar Klara Zetkin e evreică şi pentru ea mai familiare sînt asocierile cu evenimentele din istoria poporului său. Pentru evrei, Ioana d’Arc se asociază cu Estera din istoria biblică. De aceea, atunci când Partidul a pus problema înfiinţării unei sărbători feminine, Klara Zetkin şi-a adus aminte de Estera.

Cu multe secole în urmă, Estera şi-a salvat poporul de mînia unui tiran. Istoria această este prezentă nu numai în Biblie. Esterei îi este închinată cea mai veselă sărbatoare a evreilor – sărbătoarea Purim. Ea se serbează la sfârşitul lunii februarie – începutul lui martie. Această sărbatoare nu are o dată fixă (asemenea Paştelui creştin) și e posibil ca în anul când s-a înfiinţat “ziua internațională a femeii” Purimul a coincis cu 8 Martie. A schimba în fiecare an data ar fi fost icomod, de aceea s-a hotărât ca ziua femeii-revoluţionar să se serbeze aparte de Purim. Indiferent de această însa, în fiecare an ziua de 8 Martie este o chemare a lumii de a slăvi Femeia-Lider – pe Estera, adică a serba Purimul. Numai că în acea zi au fost nimiciţi 75.000 de oameni [inclusiv femei și copii] – elita ţării (a imperiului persan).

Cum se poate sărbatori o zi de măcel? Nici un popor din lume nu serbează o asemenea zi cu bucurie. Purimul – sărbătoare în special pentru copii (cînd se cântă, se joacă, iar Talmudul recomandă celor maturi chiar să bea băuturi spirtoase până nu mai deosebesc diferenţa dintre expresiile “blestemat fie Aman”şi “binecuvântat este Mardoheu”) este comemorarea unui masacru în care au murit poate mii de copii. Nu a fost o bătălie (cum încearcau unii să explice), în care şi evreii şi perşii să se lupte cu armele în mână, ci anume un măcel.

Biserica nu are nimic împotriva personajelor biblice, doar că reieșind din înţelegerea evenimentelor petrecute în carte, Estera este diferită în creştinism şi iudaism. Creştinismul vede în aceasta cum Dumnezeu nu a permis ca poporul Său să fie nimicit de duşmanii perşi, iar iudaismul vede în toate popoarele un duşman, care ar trebui să fie nimicit asemenea perşilor.

Există în istoria gândirii iudaice o părere precum că toate popoarele sînt ostile evreilor, iar evenimentele Purimului amintesc cum trebuie să se procedeze cu ele. În creştinism, războaiele şi robia babiloniană din Vechiul Testament sînt înţelese în mod alegoric. În iudaism însă s-a păstrat înţelegerea literară a normelor şi exemplelor vechi-testamentare. De ce un popor în istoria căruia au fost atâtea suferinţe, care a trecut prin atâtea devastări, sărbatoreşte un masacru care în vechime i-a reuşit?

Internaționala a avut scopuri mondiale. Ea a avut ce spune lumii: că Purimul e sărbătoarea nimicirii dușmanilor, iar Duşmanii Revoluţiei au fost, bineînțeles, nu numai capitaliştii, ci şi Biserica. În acest caz, e lipsită oare de motivaţie presupunerea că în conştiinţa liderilor evrei ai Internaţionalei mişcarea revoluţionară feminină se asocia cu Estera, iar 8 Martie – cu sărbatoarea Purim?

Am scris acest articol nu pentru ca noi, creștinii, să avem o atitudine neprietenoasă faţă de cei de un neam cu Klara Zetkin, ci pentru a înţelege ce sărbatorim de fapt pe 8 Martie şi pentru a reîntoarce stima faţă de tradiţiile noastre ortodoxe. Motivele Klarei Zetkin sînt evidente… Nu înțeleg de ce noi ar trebui să serbăm Purimul evreilor. N-ar fi timpul să uităm de sărbătorile “roşii”, ostile creştinismului şi de 8 Martie în special? Zi care nu are nimic comun cu femeia creştină.

Care este sărbătoarea femeii creştine?

Creştinismul sărbatoreşte femeia într-un mod smerit, aşa cum se cade. De fapt, nici nu e normal să existe o sărbătoare diferenţiată pe sexe, întrucît din moment ce există o sărbătoare a femeii, logic ar fi să existe şi o sărbătoare a bărbatului, dar aceasta nu există. De aceea, credem că femeia este subapreciată atunci când i se închină o zi anume, ca una ce are nevoie de celebrare pentru a-şi asigura condiţia de om. Creştinismul nu sărbatoreşte firea umană, ci cinsteşte nevoinţele lăudabile ale sfinţilor, indiferent de sex. Calendarul bisericesc este plin de cinstiri ale sfintelor femei, muceniţe sau cuvioase, după nevoinţele lor. Dar există o zi anume, prin care Biserica cinsteşte femeile împreună, şi anume Ziua Mironosiţelor (Duminica mironosiţelor), zi în care sînt slăvite toate sfintele femei care L-au urmat pe Mântuitorul, unele chiar pînă la Cruce, cum este cazul Sfintei Mironosiţe Maria Magdalena. Pentru a înlătura ideea de discreditare a femeii în faţa bărbatului, Predania (Tradiția) le numeşte nu numai sfinte femei, ci şi întocmai cu Apostolii. Oricine vieţuieşte în Hristos, bărbat sau femeie, este mai presus de oricine vieţuieşte dupa legile lumii căzute, indiferent că ar fi bărbat sau femeie. Aşadar, dorim tuturor femeilor: fecioare, căsătorite sau văduve, să urmeze sfintelor femei mironosiţe pe drumul Crucii Mântuitorului, care să le dăruiasca focul dumnezeiesc al iubirii sfintei Maria Magdalena şi inima bună a sfintei Veronica, cea care a şters faţa Mâtuitorului, ostenită pe drumul Crucii.

O alta mare sărbatoare ce aduce bucurie îndeosebi femeilor (creştine) este Bunavestire [7 aprilie], când Fecioarei Maria i se oferă cinstea maximă de a purta în pântece pe Dumnezeu-Fiul, Iisus Hristos.

Aşadar, avem destule sărbatori în care să ne bucuram mamele, surorile, soţiile, prietenele oferindu-le un buchet de flori sau făcând o faptă bună care să le bucure. Nu trebuie să privim în ograda păgânilor şi să oferim jertfa sinagogilor lui satana (priviţi ritualurile voodoo practicate de evrei, considerând că aşa le sînt iertate păcatele). (sursa: apologeticum.wordpress.com)

Notă: Comentariile care conțin cuvinte indecente, incitare la violență sau nu corespund temei vor fi dezaprobate.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>