Yankeii ar aplauda spontan, coloana unor militari străini aliaţi ai SUA

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

După cum merg lucrurile în teritoriul european, dintre Nistru şi Prut, nu este exclus să asistăm la alegerea preşedintelui de la Chişinău tot în parlamentul cameleonic de lângă Bîc. Cum minţile unor lideri chiar pe asta ar putea miza, în cadrul legal actual, existent la est de România, mulţimea poate fi amăgită şi cu agitaţia personajului Igor Dodon, care ar trebui totuşi să mulţumească americanilor, în general, militarilor veniţi zilele acestea, la Chişinău, în special, pentru mingea ridicată la fileul propriei lui campanii electorale, care s-ar putea, până la urmă, să fie degeaba. Şi s-ar putea ca Vectorul Euroasiatic Dodon să fie întrebat, de finanţatorii săi, pentru ce motiv a continuat agitaţia, dacă preşedintele va fi ales, prin neschimbarea cadrului legal actual, tot în parlament, unde jocurile le fac aceia care ştiu să joace la ruleta puterii din Chişinău.

Pe de altă parte, schimburile de replici, între gânditorul democraţilor, Dumitru Diacov, şi trompeta socialistă, Igor Dodon, pare a fi mai degrabă o încălzire pentru alegerile care vor veni, în care partidul aflat la putere are manetele structurilor statale, iar formaţiunea celui ce ţipă des, dar fără efect, se bazează pe sondaje a căror credibilitate aduce aminte de popularitatea unor foşti lideri sovietici, uitaţi pe holurile Kremlinului, chiar dacă erau prezentaţi în presa moscovită drept cei mai tari, în ţară şi peste hotare, doar atunci a apărut seria de glumiţe cu Radio Erevan.

Agitaţia lui Dodon nu este însă o glumă, dar inconştienţa cu care devine, din nou, apărătorul unor iluzii, pentru a ţine captivi pe cei care acum afirmă că îl vor vota – vom vedea dacă vor şi apuca – generează câteva întrebări de interes general.

1.Ce măsuri legale ar putea iniţia preşedintele în exerciţiu, al Republicii Moldova, pentru a asigura manifestarea diferitelor curente de opoziţie, faţă de actuala putere, numai prin respectarea ordinii constituţionale?

2.De când şi pe ce bază legală se acceptă, între Prut şi Nistru, generarea nepunitivă a urii faţă de cetăţeni străini veniţi în interes de serviciu, fie acesta şi militar, cum este cazul geniştilor sosiţi din SUA?

3.Cum este tolerată instigarea la revoltă, promovată mânios de Igor Dodon, împotriva unor militari străini, acum americani, veniţi, precum şi alţi predecesori ai lor, în număr mai mic, ca să se antreneze cu bărbaţi ce poartă uniforma Armatei Naţionale a Republicii Moldova?

4.Dacă Igor Dodon nu ştie istorie, sau o maculează, cu sintagma „ciuma fascistă”, îi este greu să viziteze expoziţia de la muzeul militar din Chişinău, unde sunt dovezi clare ale crimelor sovietice împotriva unei populaţii decimate de ocupaţia imperială ordonată de dictatorul Stalin?

5.Sfidarea realităţilor, din comunitatea euroatlantică, o realizează chiar acest personaj mai degrabă comic, decât serios, care face pe cocoşul în faţa militarilor americani veniţi la un exerciţiu strict militar, în baza unor acorduri bilaterale, dar nu scoate o vorbuliţă despre pacificatorii slavi din Transnistria. Oare de ce?

6.Deloc stăpân pe propriile argumente, că de luciditate nu mai poate fi vorba, tovarăşul Dodon scoate porumbelul neatenţiei sale pe gura prea slobodă:”Nu americanii au salvat Moldova de ciumă fascistă și cu atât mai mult nu forțele NATO. Înțelegem participarea lor într-o paradă a tuturor forțelor aliate.” Printre forţele aliate se numără şi Forţele Armate Române. Când va fi, dacă va ajunge, pe scurt timp, preşedinte la Chişinău, va primi cu flori, pâine şi sare, pe militarii români ce vor veni pentru parada reîntregirii naţionale?

7.Nu ştiu dacă Igor Dodon a fost în SUA, dar dacă cetăţenii americani ar vedea – cum zice istericul numărul 1, de la Chişinău – că „o coloană militară străină ar intra în Washington în ajun de 4 Iulie, de Ziua Independenței”, yankeii ar aplauda spontan.

8.În incultura sa specifică, cel ce se crede deja, prin comportament nefiresc, prezidentul de la Chişinău, nu ştie sau nu vrea să spună rudelor celor morţi în război, că puterea criminală agresoare a fost Uniunea Sovietică, care a ocupat samavolnic Basarabia, pământ românesc, iar fără sprijinul economic şi militar al SUA, în ultima conflagraţie mondială, URSS devenea o simplă hartă în muzeul victoriilor lui Adolf Hitler.

Aşa că la capitolul demagogie, cea a lui Igor Dodon nu valorează nici măcar doi bani. Cum este perceput acest personaj, parcă venit dintr-o piesă a lui Caragiale, taman pe malurile Dâmboviţei, puteţi afla vizionând imaginile de mai jos.

Comentarii

Ion Petrescu

Ion Petrescu

S-a născut la 2 noiembrie 1955, în Bucureşti, tatăl, Ion, fiind din judeţul Argeş, iar mama, Tamara, din stânga Prutului. A urmat cariera militară avansând până la gradul de colonel, fiind opt ani director al Trustului de Presă al Armatei României. ...

Ultimele articole