VIDEO: Pierd românii alegerile din Republica Moldova?

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Întrebarea din titlu este o chestiune de conştiinţă naţională – o sintagmă deloc demodată. Una mai degrabă asumată de conaţionalii care au capacitatea de a privi comunitatea celor două state româneşti ca o realitate artificial divizată de machiavelica propagandă a Moscovei, bine finanţată. Concomitent se manifestă şi sindromul drobului de sare, ca şi cum nu ar mai fi nicio speranţă de victorie a românismului, la alegerile din 13 noiembrie.

Indiferent de rezultatul final al alegerilor din cel de-Al Doilea Stat Românesc, partea benefică pentru naţiunea română va fi presiunea care se va crea asupra instituţiilor conduse de reprezentanţii aleşi sau de cei numiţi în funcţii, la Bucureşti.

Este dreptul constituţional, al administraţiei prezidenţiale, de a promova, în chestiunea reunificării, politica pe care o crede de cuviinţă preşedintele ales de popor. Şi şeful statului are obligaţia morală ca să îşi ţină promisiunea de a pune problema relaţiei fraterne cu Republica Moldova, în şedinţa deja anunţată, a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, din decembrie 2016. Altfel va confirma deziluzia multora care deja par a fi convinşi că merită un alt adjectiv, decât cel temerar.

Este dreptul constituţional, al celui care va conduce viitorul guvern, de la Bucureşti, de a relaţiona cu executivul de la Chişinău, în anul următor, aşa cum consideră că serveşte mai bine politica partidului care îl va propulsa în biroul numărul 1, de la Palatul Victoria. Şi va trebui să ia o decizie, în acest sens, fie şi pentru faptul că actualul premier nu s-a dus cu mâna goală, în acest an, la omologul de peste Prut, ci cu un ajutor financiar substanţial. Iar înfiinţarea mult clamatului Minister al Reîntregirii Naţionale, care să includă un for consultativ, unde să fie prezenţi reprezentanţii tututor celor care vor, în mod lucid, nu isteric, reunificarea ţării, ar fi un act de inteligenţă politică. Altfel, la uitarea în oglinda existentă în propriul birou, noul premier nu va vedea decât chipul unui semen deloc curajos.

Este dreptul constituţional, al viitorului Parlament al României, de a avea pe agenda anului 2017 priorităţile susţinute de partidele ai căror reprezentanţi vor fi aleşi în noul legislativ. Şi ar fi o dovadă de viziune conformă interesului naţional dacă ar promova şi legi menite a crea ce nu s-a dorit decât la nivel declarativ, în ultimii 25 de ani, în privinţa apropierii malurilor Prutului, fost şi viitor râu intern. Altfel, la 1 Decembrie 2018, oricare din noii parlamentari care îşi va pune cocarda cu Tricolor la piept, pentru a fi văzut de votanţi, nu va fi decât expresia pasageră a unui cetăţean lipsit de bărbăţie. Referirea fiind la cea politică.

Despre confruntarea electorală din 13 noiembrie 2016 am avut un schimb de opinii cu conaţionali ale căror principale afirmaţii le-am inserat mai jos, acestea fiind de un cert interes naţional.

RM1

Andrei Vlăsceanu:

@ Maia Sandu câştigă mult mai mult dacă pierde alegerile pe 13 noiembrie. Platformele pro-europene care există la acest moment, oficial, ar putea să se coaguleze cu formaţiunea politică a doamnei Maia Sandu. @ Actualele alegeri prezidenţiale din Republica Moldova sunt un exerciţiu pentru viitoarele alegeri parlamentare, din 2018. @ Toată lumea a fost entuziasmată când preşedintele Klaus Iohannis a anunţat introducerea, pe ordinea de zi, la finalul acestui an, la Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, a problemei relaţionării cu Republica Moldova. Însă ultima sa luare de poziţie, în privinţa celui de-al doilea stat românesc nu vreau să o comentez. @ Într-adevăr, ex-preşedintele Traian Băsescu a avut o dorinţă personală, ca să devină cetăţean al Republicii Moldova, deci de două ori cetăţean român, ca să zic aşa. Într-adevăr, domnia sa va vota cu Maia Sandu, duminică, pe 13 noiembrie şi i-a invitat pe concetăţenii săi, de peste Prut, ca să voteze cu ea. @ S-a făcut un calcul. Cam trei sute de mii de voturi ar fi necesare, în plus, faţă de cele exprimate pentru Maia Sandu, în primul tur de scrutin, pentru ca ea să devină preşedinte. @ Referitor la Unire, când se va face, eu voi trece Prutul, mă voi duce la Igor Dodon şi îi voi spune frate. Adică, până la urmă vom fi fraţi sub aceeaşi Constituţie, sub acelaşi steag, iar dacă domnia sa doreşte să renunţe la viitoarea cetăţenie românească, pentru a o lua pe cea rusă, este liber să o facă, dar eu mă voi duce şi îi voi spune frate.

RM2

Ion Ursu:

@ Realitatea din Republica Moldova este mai dificilă, decât unii şi-o pot închipui. O categorie de persoane încă poartă nostalgia vremurilor comuniste. Unii dintre ei au făcut şcoala, facultatea, în URSS, apoi au şi muncit în instituţiile sovietice şi atunci aceste persoane se află încă sub influenţa Moscovei şi visează la statul puternic care oferea pâine la preţuri modice şi cârnaţi la două ruble. @ În Basarabia, majoritatea mass-mediei este controlată de cei cu orientare pro-rusă, în proporţie de circa 80%. @ O mare parte din cei ce trăiesc în Republica Moldova se uită, cu admiraţie, către Vladimir Putin, care este cea mai populară persoană acolo. Atât în Republica Moldova, cât şi în alte state foste sovietice lumea se aşteaptă la un tătuc. La cineva care să îi spună ce să facă. @ După primul tur, al alegerilor prezidenţiale din Republica Moldova am observat că Maia Sandu a performat foarte bine în centrul acestui stat, iar Igor Dodon în nord şi în sud. @ Situaţia este într-adevăr foarte complicată în Transnistria. Şi dacă am fi avut într-adevăr un preşedinte, un adevărat lider naţional în Republica Moldova, care ar fi avut şi sprijinul adecvat în parlamentul de la Chişinău, eu cred că situaţia din Transnistria s-ar fi putut rezolva. @ Dacă în urmă cu doi ani, cetăţenii din Republica Moldova, cei din dreapta Nistrului, se duceau la cumpărături, în Transnistria, pentru că acolo erau mărfurile mai ieftine, acum lucrurile s-au inversat, deci vin cei de acolo, în Republica Moldova. @ Sper totuşi ca duminică să câştige Maia Sandu, ca forţele de dreapta să se unească în sprijinul oferit candidaturii sale, astfel încât să nu avem omul Kremlinului la Chişinău. Este o tradiţie, în Republica Moldova, ca în turul al doilea candidaţii de dreapta să performeze mult mai bine. Să ne aducem aminte şi de alegerile locale din Chişinău, unde actualul candidat Igor Dodon a pierdut în turul al doilea.

RM3

Constantin Codreanu:

@ Am îndemnat oamenii să vină la vot, pentru că este un lucru important pentru noi, ca să rămânem pe acest parcurs european. Şi să nu uităm că Maia Sandu a spus un lucru clar şi esenţial, pentru noi, unioniştii. La un eventual referendum, ar vota DA. @ Noi, cei de la Sfatul Ţării am lansat, în primăvara anului 2016, invitaţia ca să fie un candidat comun, al partidelor pro-europene, la alegerile prezidenţiale, unul care să împărtăşească idealul unionist. @ Indiferent ce se întâmplă pe 13 noiembrie, lupta pentru Unire continuă pentru că urmează anul 2018, atunci când aniversăm 100 de ani de la Marea Unire, şi nu avem voie să sărbătorim centenarul, dacă nu ne pregătim pentru reeditarea acestui act. @ Pentru noi, unioniştii, va fi un lucru neplăcut dacă vom avea în fruntea Republicii Moldova pe cineva care să lanseze de la tribuna prezidenţială, la nivel naţional şi internaţional, mesaje antiunioniste. Dar acest lucru nu poate împiedica parcursul spre UE şi dorinţa noastră, a unioniştilor. Dacă vine Maia Sandu vrem să o vedem că înţelege că unica soluţie pentru statul eşuat, Republica Moldova, este Unirea. Şi dacă va ajunge preşedinte Maia Sandu sperăm să îşi dezvolte discursul unionist. Să fie şi mai fermă pe poziţii. Asta pentru că sunt sigur că ea realizează că atât în primul tur de scrutin, cât mai ales în turul doi, cei care o vor ajuta să ajungă preşedinte al Republicii Moldova vor fi unioniştii. @ Mă întreb cât de mult cunoaşte preşedintele Klaus Iohannis cum este ca să lupţi pentru unire în Republica Moldova, cum este să mergi la Bălţi, la Cahul, cum este să ieşi pe stradă în Chişinău, să militezi pentru reîntregire naţională, când alţii te atacă cu pietre, cu ouă, cu roşii. Este uşor să vorbeşti despre ceea ce nu cunoşti, pentru că preşedintele Klaus Iohannis nu are ceea ce noi, mişcările unioniste, îi cerem de un an deja, adică să aibă un consilier strict pe relaţia cu Republica Moldova. Ar trebui să existe un Minister al Reunificării, ca în Coreea de Sud, cu un buget clar definit, de o sută de milioane de euro, care să aibă proiecte gândite în Republica Moldova. Şi deci să trecem de această etapă, în care România doar asistă Republica Moldova. @ Este clar. După integrarea în Uniunea Europeană, după integrarea în NATO, singurul obiectiv de ţară, despre care acum putem să vorbim în termeni de proiect de ţară, mai ales că suntem în apropierea centenarului Marii Uniri, este unirea cu Republica Moldova. @ O Românie reîntregită înseamnă o Românie puternică. O Românie puternică înseamnă un beneficiu inclusiv pentru aliaţii României. Şi aceste mituri, precum că nu vrea Washingtonul, nu vrea Berlinul, nu vrea Moscova, sunt doar nişte scuze, pe care le invocă doar cei care ar trebui să declanşeze dialoguri cu toate aceste metropole. @ Duminică, 13 noiembrie 2016 este un referendum, în care, practic, cetăţenii cu drept de vot, din Republica Moldova, îşi vor exprima opţiunea, fie vestică, fie estică.

RM4

Alexandru Poleucă:

@ Campania electorală, din Republica Moldova a fost una murdară. Cu atacuri, sub centură, din partea lui Igor Dodon, în condiţiile în care contracandidatul său, Maia Sandu, îl depăşeşte din multe puncte de vedere, ca pregătire, ca viziune. Iar Dodon a încercat să depăşească acest handicap cu atacuri mizerabile. @ Igor Dodon este disperat, în efortul său, de a ajunge preşedintele Republicii Moldova. Şi este posibil să ajungă, deoarece Maia Sandu a jucat cu arme democratice, deci poate a fost prea doamnă, pentru obrazul gros al lui Dodon, şi pentru că a ieşit la atac destul de târziu. @ Chiar dacă procentajul obţinut în primul tur de scrutin îl indică pe Igor Dodon ca un posibil câştigător, cu tot pragmatismul de care dau dovadă nu am voie să nu cred în Maia Sandu. Asta deoarece ea reprezintă şansa pentru tinerii din Republica Moldova de a avea în viitor o bunăstare. Igor Dodon nu va putea aduce decât o sărăcire, în următorii ani, dacă ajunge preşedinte. @ Problema Transnistriei este complicată, indiferent de cine va fi preşedinte. Nu este foarte simplă situaţia acolo, deoarece pe teritoriul controlat de cei de la Tiraspol se află depozitele cu armament, rămase acolo din perioada sovietică, care reprezintă o problemă inclusiv pentru Federaţia Rusă. @ Când am fost în satul Holercani, pe malul Nistrului, am aflat că sprijinul financiar, de la Moscova, a cam dispărut pentru Transnistria, care reprezintă un teritoriu greu de gestionat. @ Declaraţia preşedintelui Klaus Iohannis, cu privire la posibila unire, cu cinci zile înainte de alegerile din 13 noiembrie, din Republica Moldova, o consider plină de cinism, deoarece produce efecte în defavoarea candidatei Maia Sandu, pentru că dă apă la moară tocmai dodoniştilor. Aş putea să consider declaraţia respectivă ca fiind similară cu acea gafă făcută la marşul unionist din Bucureşti, cu acel derapaj al Acţiunii 2012, acea dezordine creată, care nu a făcut altceva decât să servească “muniţie” pentru presa pro-rusă, din Republica Moldova. @ Din punct de vedere economic, Republica Moldova nu reprezintă un stat sărac, ci unul prost administrat şi jefuit. @ Pentru mine, Maia Sandu reprezintă un model pentru femeia română.

Rânduri publicate concomitent la Chişinău şi Bucureşti.

Comentarii

Ion Petrescu

Ion Petrescu

S-a născut la 2 noiembrie 1955, în Bucureşti, tatăl, Ion, fiind din judeţul Argeş, iar mama, Tamara, din stânga Prutului. A urmat cariera militară avansând până la gradul de colonel, fiind opt ani director al Trustului de Presă al Armatei României. ...

Ultimele articole