Unirea cea de pe urmă(III) – capcana geopolitică

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Întotdeauna sustinătorii proiectului RSS Moldovenească de după 1991 ridică în slăvi poziţia „excelentă” geografică pe care o are această făcătură de stat, fiind la intersecţia lumii occidentale şi cea rusească şi că noi trebuie să profităm de aceasta, să jucăm pe ambele fronturi fără a supăra pe cineva şi astfel să primim foloase. Această idee este lipsită de clarviziune şi e veşnic păguboasă.

Istoria ne spune că pământurile locuite de români au fost mereu subiectul celor mai perfide tocmeli şi terenul de luptă a marilor puteri, preţul pentru aceste jocuri geopolitice fiind plătit de populaţia băştinaşă. Şi cât de mult au plătit românii din Basarabia şi cât de mult a avut de suferit românitatea în acest teritoriu.

Teritoriul românesc continuă şi astăzi a fi unul extrem de disputat din moment ce Rusia îşi resuscitează apucăturile imperialiste de odinioară şi se poziţionează ca un jucător avid de acţiune. În astfel de cazuri unica şi cea mai bună soluţie de moment este de a alege o parte beligerantă şi de a te bucura de protecţia suzeranităţii pe care o propune cu condiţia evidentă ca aceasta să nu fie distructivă faţă de identitatea şi condiţia socio-economică proprie. Ceea ce România, Ţările Baltice şi alte multe state au făcut-o cedând o parte a suveranităţii către Uniunea Europeană şi NATO în schimbul dezvoltării economice, a democratiei şi a protecţiei militare.

Republica Moldova  de 25 de ani stă fixată într-un proiect absurd, amorf, prin care se declară că o politică cu două feţe ar fi economic avantajoasă pentru populaţia autohtonă. Astfel de politici le pot duce doar cei care trezesc interes prin aportul pozitiv pe care aceştia ar putea să-l ofere unuia dintre jucători. România a fost într-o astfel de situaţie şi ea a ales. Ceea ce ramâne la est de UE şi NATO până la graniţile Rusiei cuprind acel spaţiu care se numeşte zonă tampon, care este jucat de beligeranţi drept zonă experimentală, de şantaj, de tatonare şi nu în ultimul rând o zonă de protecţie pentru ambele părţi. Cazul Ucrainei din 2014  a demostrat încă odată că populaţia din zona tampon reprezintă doar un mijloc pentru a atinge anumite scopuri. Aceeaşi situaţie e valabilă şi pentru Republica Moldova, oricând poate fi dezgheţat conflictul transnistrean ori pot fi aplicate anumite experimente sociale şi economice care evident nu duc decât la o sărăcie cum o ştim doar noi şi ţările bananiere.

La moment chiar dacă avem o guvernare care se declară proeuropeană influenţa Rusiei este mult mai prezentă, mai ales prin intermediul regiunii transnistrene cu care statul nostru nu are cum să adere la UE sau NATO, deci va ramâne veşnic în această zonă sinistră. Chiar şi statutul nou pentru această zonă care este discutat discret între nemţi şi ruşi – federalizarea R.Moldova, nu e decât o încercare de a întări rolul de zonă buffer al acestui teritoriu. Un eventual Brexit confirmat la referendumul din 23 iunie ar da mai multă încredere Germaniei că poate negocia bilateral cu Rusia mult mai deschis despre gaz, sancţiuni, Ucraina şi Moldova. O piedică în această direcţia ar reprezenta-o doar centura de state membre UE şi NATO care au avut de suferit atât de mult de pe seama ruşilor – Ţările Baltice, Polonia, România…omit Bulgaria şi Ungaria , acestea fiind neputincioase atunci când merge vorba de a avea o politică curajoasă faţă de Rusia.

O singură cale există prin care populaţia dintre Prut şi Nistru să iasă din această zonă nefericită, populaţie care va continua multe decenii să fie cea mai săracă  din Europa la braţ cu nenorociţii de ucraineni. Una singură! Unirea! Salvarea a acelui teritoriu şi a acelei populaţii care încă mai poate fi salvată, stânga Nistrului fiind deja un mormânt de destine nefericite, de astazi şi pe viitor. Şi dacă vor politicienii să fie la intersecţii de mari interese să treacă Nistrul sau să se aşeze cu traiul în Ucraina, să se bucure de roadele acestei judecăţi. Un nivel de trai mai bun şi o securitate naţională reală pot fi atinse doar în cadrul unui Stat Român Unit, a tuturor românilor, cu o viziune clară a proriei existenţe.

Apel catre unioniştii care mai cred în ideea a două state româneşti cu o Republica Moldova care va reuşi cândva să se cureţe de corupţie, să aibă parte de progres economic, social şi poate chiar să adere ca stat independent la UE. Spaţiul dintre Prut şi Nistru nu are un astfel de scenariu discutat în vre-o cancelarie importantă!!! Unica şansă este reîntregirea neamului românesc prin mijloacele care există la moment şi vor fi acceptate de orice jucător. În caz contrar, ca cetăţeni ai acestui stat handicapat, vom avea parte de O EXISTENŢĂ LUNGĂ ŞI TRISTĂ, iar noi, cei care ne considerăm unionişti, vom trăi degeaba.           

Comentarii