Odată cu scăderea dramatică a popularității PD-L și a președintelui Traian Băsescu pe parcursul anului 2011, implicarea civică și politică a românilor moldoveni din stânga Prutului (în continuare moldoveni), din contra, a sporit. Apogeul activismului lor a coincis cu apogeul protestelor anti-guvernamentale și anti-prezidențiale din iarnă, când în urma unor manifestații-maraton, premierul PD-L Boc, și-a dat demisia, fiind înlocuit de M.R. Ungureanu. Atunci s-a văzut, poate pentru prima dată după independență în asemenea hal, discrepanța dintre aderența politică a majorității moldovenilor și a majorității celorlalți români. Primii își rupeau cămașa de pe ei pentru cei pe vremea cărora li s-au acordat cele mai multe cetățenii, burse și “sufletisme”, iar ceilalți nu mai știau cum să facă să scape de “portocaliii”, inclusiv de președintele Traian Băsescu.
Până aici toate bune și frumoase. Moldovenii știu că sunt români și acționează ca atare, implicându-se în viața publică, preponderent politică din Țară. Și eu am susținut mereu o implicare cât mai activă și coerentă în viața cetății a moldovenilor, indiferent dacă aceștia au sau nu cetățenie română (pentru că nu cetățenia este măsura identității naționale unei populații peste care s-au mișcat granițele fără a fi consultată vreodată). Tot eu am susținut pronunțarea deschisă și univocă privind chestiunile identitare ale moldovenilor, ceea ce nici până acum nu se face fără confuzii, injurii sau minciuni.
Una dintre confuziile la care mă refer ține tocmai de asumarea existenței unei națiuni românești integre, fie și imaginate pentru majoritatea moldovenilor, dar din care fac și ei parte. Iar acest “a face parte” presupune a avea aceleași interese, aceleași aspirații, aceleași griji, aceleași frici, aceleași obiective ș.a.m.d. Mă întreb atunci, în ce măsură vor să facă parte din România de azi aderenții la spațiul românesc, împotrivindu-se voinței a circa 70% din populația României care, la rândul ei, se împotrivește PD-L-ului și lui Traian Băsescu? Judecând după reacții, nu prea-și doresc să o facă. Și atunci, oare Unirea din mințile noastre așa cum o percepeam în iarnă, mai este totuna cu Unirea din vară? Iarna nu-i ca vara, știm.
Cu alte cuvinte, am impresia că țara România este confundată de către românii ne-legați de viața statului România, cu un singur partid și de un singur om: PD-L și Traian Băsescu. De aici și toate discordanțele. Nouă ni se pare că România înseamnă PD-L și Băsescu pentru că celelalte formațiuni nu s-au remarcat prin mare lucru până acum, fie că a fost vorba de PNL, PSD sau mai noile UNPR, ICCD și Noua Republică. Prin urmare, ne simțim amenințați că România va redeveni ceea ce a fost înainte de așa-zisa “epocă Băsescu” și care a presupus câteva cetățenii, de 2 ori mai puține burse și prea puține “siropisme” (prea puține pentru sufletul de poet al moldoveanului, în orice caz). Dar oare dacă ar dispărea această frică, ar mai protesta vreun moldovean împotriva adversarilor lui Băsescu? Și care e faza, de fapt, cu așteptările noastre? Am prefera noi să existe un partid-stat în România, precum exista acum câțiva PCRM la noi, sau ne-ar plăcea ca totuși toate partidele importante din statul român să aibă o politică decentă și corectă față de românii din jurul României, inclusiv față de cei moldoveni?
Eu cred cu tărie că anume aici stă cheia coerenței discursurilor și comportamentelor noastre, respectiv în asumarea faptică a promisiunilor de felul aceleia pe care a făcut-o Victor Ponta la Chișinău din numele USL: eficientizarea sistemului de recunoaștere a cetățeniilor române pentru românii “des-cetățeniți”. Dar și multe altele, care ar ține de susținerea logistică și de infrastructură a celor 5000 de burse acordate anual, de stimularea schimburilor inter-umane, de cunoaștere, de susținere a patrimoniului național românesc din stânga Prutului etc. Sunt lucruri care au fost începute și care am încrederea că vor continua, indiferent dacă în următorii câțiva ani, mai mult din inerție, noi tot vom scanda “Băsescu, te iubim!”, “Jos uzurpatorii!” și alte asemenea drăgălășenii pasionale.
moldovenii din Basarabia nu sunt romani deoarece au cacat rusesc in gura cand vorbesc limba ocupantului bolsevic rus
ANUL 2012 : DOSARELE MARII RE-UNIRI ( I/11 )
––––––––––––––––––––––––––––––
1917: Cuvântarea la primul congres al învățătorilor moldoveni din Basarabia de preotul Alexe Mateevici.
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
- “Am venit — a spus păr[intele] Mateevici — să întâmpin și eu această sfântă zi de 25 mai. (Aplauze.)
Primiți, fraților, felicitările mele călduroase,—
ale unui om care a luptat și el în trecut cu vorba și cu scrisul pentru luminarea neamului întreg.
Primiți felicitările mele de moldovean și rugăciunile mele de preot către Dumnezeu,
ca să ne trimită ajutorul său pentru un lucru atât de sfânt și de mare.
Ca unul care vin cu toată dragostea mea în mijlocul d-voastră cred că pot să-mi îngăduiesc
de a vă da unele sfaturi frățești. Mai întâi de toate să știți că:
- “Unde-i unul nu-i putere
La nevoi și la durere.
Unde-s doi puterea crește,
Și dușmanul nu sporește.”
- Fără unire nu vom putea dobândi nimic. Deci să avem un gând, o inimă, un ideal!
Al doilea sfat e acesta. Lucrul drept poate înflori numai dacă se întemeiază pe idei drepte.
Cu mâhnire am văzut astăzi că între d-voastră nu toți sunt uniți asupra unor idei drepte.
Unii se socotesc moldoveni, alții — cei mai puțini — români.
Ei bine, dacă ați luat asupra d-voastră sarcina de a lumina poporul, apoi trebuie să dați poporului idei adevărate,
căci altfel întreg învățământul e fără rost. Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove,
însă facem parte din marele trup al românismului, așezat prin România, Bucovina și Transilvania. (Aplauze.)
Frații noștri din Bucovina, Transilvania și Macedonia nu se numesc după locurile unde trăiesc, ci-și zic români.
Așa trebuie să facem și noi! (Aplauze.)
Asta nu însemnează separatism, căci și cei din Transilvania, și cei din Bucovina, și cei din America se numesc tot români.
Trebuie să știm de unde ne tragem, căci altfel suntem niște nenorociți rătăciți. Trebuie să știm că suntem români,
strănepoți de-ai romanilor, și frați cu italienii, francezii, spaniolii și portughezii.
Aceasta trebuie să le-o spunem și copiilor și tuturor celor neluminați. Să-i luminăm pe toți cu lumina dreaptă.
Al treilea sfat pe care vi-l dau este: să stați cu mare putere la straja intereselor naționale.
Să trăim bine și cu străinii, dar să nu trădăm interesele noastre, căci altfel vom cădea pentru totdeauna.
Dacă vom fi slabi în lupta pentru viață, vom fi înghițiți de cei mai tari. Să nu ne alipim la partide străine, care nu luptă pentru neamul nostru și să nu luptăm pentru interesele de clasă, ci pentru cele de obște, naționale.
- Și, în sfârșit, sfatul cel din urmă al meu e:
să nu uităm norodul, țărănimea care a suferit atâta până acum! Să-l luminăm, să mergem mână în mână cu el,
căci fără noi el nu poate face nimic, după cum nici noi nu putem face nimic fără el.
Să-l îndreptăm pe calea adevărului, cu fapte, iar nu cu vorbe. Mântuirea țărănimii e în noi, și a noastră în ea.
Rog pe bunul Dumnezeu și sunt încredințat că El ne va trimite ajutorul Său cel preaputernic pentru izbândirea lucrului obștesc. El ne va trimite fericirea neamului și a d-voastră. (Cuvântarea a fost îndelung aplăudată.)
[ În cursul ședinței a II-a Al. Mateevici a mai avut o intervenție:]
- N-avem două limbi și două literaturi, ci numai una, aceeași cu cea de peste Prut.
Aceasta să se știe din capul locului, ca să nu mai vorbim degeaba. (Aplauze.)
Unii zic că limba românească e franțuzită. Asta nu-i adevărat! Ce e drept, sunt și în România unii rătăciți în ce privește limba, dar trebuie să se știe că cel mai puternic curent acolo e cel popular în limbă și în literatură.
Noi trebuie să ajungem de la limba noastră proastă de astăzi numaidecât la limba literară românească ! ”
–––––––––––––––––––––––––––––––-