Ştefan cel Mare şi Sfînt

Ştefan a fost din belşug înzestrat cu toate calităţile pentru plăsmuirea unor asemenea zări împărăteşti de largă respiraţie istorică. Nicio altă epocă sau moment din trecutul nostru nu ne dăruieşte un aşa de intens prilej de a simţi aroma măreţiei, pînă la care ar fi putut creşte istoria Ţării Moldovei.
Lucian Blaga
Ştefan al III-lea, numit şi Ştefan cel Mare s-a născut în 1433 la Borzeşti, şi a decedat în iulie 1504, la Suceava. Este fiul lui Bogdan al II-lea şi a domnit în Moldova între anii 1457 şi 1504.
După asasinarea tatălui său Bogdan, Ştefan vine cu oaste, şi ajutat de Vlad Ţepeş, domnul Ţării Româneşti, îl înfrînge pe Petru Aron în “tina de la Doljeşti”. În aprilie 1457 merge la Suceava şi pe locul ce se chema câmpia Dreptăţii, lîngă cetatea de scaun, îi întreabă pe toţi cei prezenţi, dacă vor să le devină domn. Întreaga adunare, în frunte cu mitropolitul Teoctist, boieri, tîrgoveţi, ostaşi şi “toată ţara” l-au proclamat pe Ştefan domn al Moldovei în scaunul părinţilor şi strămoşilor lui.
Calităţile umane, de strateg şi de diplomat, efortul depus constant pentru apărarea integrităţii ţării şi dezvoltarea culturii au determinat iluştrii contemporani să-l transforme într-un erou legendar.
În vremea lui Ştefan cel Mare Moldova se întindea peste toate ţinuturile de la Carpaţii răsăriteni pînă la Nistru. Ţăranii răzeşi, proprietari de pămînt, erau chemaţi la oaste în schimbul unor privilegii. Un rol important l-au avut şi boierii, care aduceau oşteni de pe moşiile lor, şi tîrgoveţii, care se adunau repede în cete mari în caz de nevoie. Oastea mare a lui Ştefan era astfel o “oaste de ţară”, la vremea aceea puţini fiind lefegii (mercenari). Ţara era apărată de cetăţile Soroca, Tighina , Cetatea Albă, cetăţile Hotinului şi Sucevei, cetăţile Neamţului şi Romanului. Ţara era stabilă politic şi îmbelşugată. Incursiunile rare ale pretendenţilor la domnie, opoziţia slabă a boierilor şi buna securitate a drumurilor îmbia negustorii italieni, polonezi sau armeni, să treacă de la Marea Neagră spre Liov prin Moldova aducînd mirodenii, covoare, blănuri, metale, pietre preţioase, postavuri şi arme. Astfel vămile aduceau mulţi bani în visteria domnească. Asta explică capacitatea materială al lui Ştefan de a lupta în permanenţă şi de a construi fără încetare. El trebuia să se bizuie numai pe puterea Moldovei, pe sprijinul vecinilor, polonezi sau unguri, dornici de a avea sub suzeranitatea lor Moldova, nu putea miza. Pericolul mare îl reprezenta însă Imperiul Otoman, care după cucerirea Constantinopolului la 1453, de către sultanul Mehmed al II-lea Fatih, înainta în inima Europei.
Înţelegător faţă de alianţele politice şi militare, a păstrat credinţa şi speranţa într-o cruciadă a sa, ortodoxă. În numele creştinătăţii a luptat, cu arma în mînă, alături de oştire pînă în ceasul din urmă. În vreme de pace această luptă căpăta un caracter simbolic, care amintea tuturor despre misiunea încredinţată de Cel de Sus, slăvit prin rugăciunile şi clopotele bisericilor „semănate„ peste tot în Moldova.
Anii domniei sale au fost o perioadă propice pentru dezvoltarea artelor. Specialiştii care au studiat ansamblurile picturale, icoanele, manuscrisele cu miniaturi, broderiile liturgice, piesele de argintărie sau sculptate în lemn nu fac economie de laude şi elogii. De menţionat că, o bună parte din acest tezaur a fost furat sau distrus în urma războaielor din secolele XVI – XIX. La împlinirea a cinci veacuri de cînd „acest vestit domn” a plecat spre veşnicele lăcaşuri, descoperim cu uimire şi emoţie cît de puţine lucruri cunoaştem despre viaţa sa, despre tot ce a făcut pentru ţară, despre relaţiile sale cu vecinii. Cum gîndea, ce simţea, cum trăia – capitole întregi sunt acoperite de imense pete albe. Uneori, cîte un istoric mai îndrăzneţ, încearcă să spulbere întunericul. Din cele mai neaşteptate colţuri renasc adevăruri ce zdruncină confortabila credinţă în falsele imagini consacrate.
Monumentala sobă, reconstituită din resturile descoperite pe Câmpul Şanţurilor, de lîngă cetatea Sucevei, a fost una din revelaţiile de natură să modifice structural înţelegerea personajului care a comandat-o şi a aşezat-o în casa lui: unul ca acela nu era un prinţişor sărman, legat de poalele marilor monarhi ale vremii, apărîndu-şi „sărăcia şi nevoile şi neamul” pe unde îi era doar îngăduit, ci un suveran puternic, bogat şi mîndru, care vroia să demonstreze oaspeţilor săi ce înseamnă ţara sa. Era ţara pe care el o definise ca fiind o „poartă a Creştinătăţii” (1475), o „cetate de apărare a Ungariei şi a Poloniei” (1477), „scut şi protecţie de toată partea păgînească” (1503). Lectura şi analiza mărturiilor din acea vreme descoperă o nouă imagine al lui Ştefan cel Mare, surprinzătoare pentru unii, dar veridică.

„ Era însuflețit de lucruri frumoase și mândru, pe lângă aceasta activ și strașnic în război.”
Bonfinus
„ Ei nu (moldovenii) nu avură îndată trebuință decât de un căpitan mare ca să se facă vestiți și să fie eroi ai creștinătății. Acest căpitan nu întârziea se ivi și fu Ștefan cel Mare.”
N. Bălcescu
„ Și prin victoriile sale strălucite asupra numeroasei oști turcești și-a înscris numele în istoria eroilor mari; el s-a aratat curajos în primejdie, tare în nenorocire, modest în fericire, a fost obiectul mirării printre suverani și popoare, realizând fapte mai mari cu mijloace modeste”
N. Caramzin
„ Numele său din numele tuturor Domnilor Moldovei este singurul care de către străini nu este mai puțin slăvit decât de pământeni. Papa Romei l-au lăudat: valul creștinătății, toți regii și stăpânitorii Europei în viața-i încă i-au mărturisit, i-au cunoscut meritul și puternica lucrare în alungarea barbariei turcești și, prin urmare, în apărarea civilizației Europei.”
V. Alecsandri
„ Domnia lui Ștefan cel Mare constituie apogeul luptei desfășurate de Moldova pentru pentru apărarea și conservarea propriei ființe statale. La sfârșitul acestei domnii grandioase de aproape jumătate de secol, opera întemeietorilor țării era desvârșită, iar Moldova asigurată definitiv în sistemul politic medieval al Europei răsăritene și Sud-Estice.”
O. Mureșan
„ Cred că sanctificarea lui Ștefan Vodă de către Biserica Ortodoxă a fost un gest potrivit. Biserica de la Roma a purces de veacuri la asemenea sfințiri ținând seama doar de valoarea și noblețea înfăptuirilor celui snactificat și iertându-i păcatele mai omenești. De altfel acesta a fost de mult și simțământul „norodului”, care i-a spus lui Ștefan Vodă „Cel Mare și Sfânt”
N. Djuvara

g

g


Nicolae Pascaru

Nicolae Pascaru

CURRICULUM VITAE Numele: Pascaru Prenumele: Nicolae Data şi locul naşterii: 18 iulie 1975, s. Chircăeşti, r-l Căuşeni Cetăţenie: Republica Moldova 1998 – 2002 Universitatea de Studii Umanistice din Moldova, Facultatea de drept, licenţiat în dr...

Ultimele articole

56 Comentarii


  1. #Scythicus#

    @vasile roibu: “- aia 200 de ani ii includ pe cei 50, …iar char 200 de ani nu ajung sa stergi memoria unui neam.”

    Asta am vrut să şi spun, 200 de ani aţi fost rusificaţi, din care ultimii aţi mai fost şi bolşevizaţi.

    1000 de ani n-au fost suficienţi în Ardeal ca să-i şteargă pe români şi identitatea şi conştiinţa lor etnică, dar voi în Basarabia aţi fost aparent veriga cea mai slabă, unii în 200/50 ani aţi uitat cine sunteţi şi de unce veniţi, v-au spălat ţariştii şi sovieticii creierii mai ceva ca la “Nufărul” şi acum veniţi cu tezele imperialiste ale istoriografiei sovietice revizuite.

    Moldovenii sunt şi pe un mal şi pe altul al Prutului, dar diferenţa uneori este de la cer la pământ, Moldova adevărată, autentică este în dreapta Prutului, în stânga Prutului este o bucată de Moldova măcelărită, batjocorită, pângărită, rătăcită, renegată. Şi-au bătut joc ruşii de voi în cel mai mare hal, şi mulţi dintre voi nici nu vă daţi seama, ba chiar le mulţumiţi. Baghirov a fost profet.


  2. antirusofoni

    @vasile roibu: Bai cretinule tot o smotocesti cu dusmania valaho-moldoveneasca, doar doar s-ar separa Moldova adevarata de Romania si s-ar “uni” cu RSS Moldoveneasca! Asta poate in visurile voastre de bolsevici prosti. Cat despre drepturile voastre la mostenirea Moldovei. Nu vad ce drepturi asupra Moldovei ar trebui sa aiba o corcitura transnistreana care lucreaza pentru influenta Rusiei in zona!


  3. vasile roibu

    @#Scythicus#: “Cel mai simplu să ne delimităm este între noi românii nerusificaţi şi nedeznaţionalizaţi şi (unii dintre) voi, basarabenii/moldovenii ex-sovietici, rusificaţi, deznaţionalizaţi, românofobizaţi, bolşevizaţi.”

    - mda, la katerina nu va intrece nimeni…

    “Singura diferenţă şi “etnogeneză” sunt cei 200 de ani de rusificare şi cei 50 de ani de sovietizare şi deznaţionalizare când ruso-bolşevicii au făcut grotescul experiment de creare a unei etnii românofobe la Prut.”

    - aia 200 de ani ii includ pe cei 50, schity…iar char 200 de ani nu ajung sa stergi memoria unui neam. Nu au facut-o rusii nici cu balticii, nici cu ucrainienii nici cu nimenidin tara lor. Parca ti-am mai zis, traiesc siacum in rusia zeci de neamuri care isi vorbsc bine mersi limba materna, fara sa fi fost “spalati pe creier”


  4. #Scythicus#

    “cel mai simplu se delimita asa, noi moldoveni, voi rumini sau munteni sau cum oti vrea voi…iar argumentele cu prire la etnogeneza ppoarelor noastre deja le cunosti.”

    Cel mai simplu să ne delimităm este între noi românii nerusificaţi şi nedeznaţionalizaţi şi (unii dintre) voi, basarabenii/moldovenii ex-sovietici, rusificaţi, deznaţionalizaţi, românofobizaţi, bolşevizaţi.

    Singura diferenţă şi “etnogeneză” sunt cei 200 de ani de rusificare şi cei 50 de ani de sovietizare şi deznaţionalizare când ruso-bolşevicii au făcut grotescul experiment de creare a unei etnii românofobe la Prut.


  5. vasile roibu

    @xyz: “Asa ca ciocul mic. Voi existati pentru ca vrea Romania sa existati. Rugati-va la Dumnezeu ca Romaniei sa nu-i treaca prin cap sa va spulbere.”
    - oh da! rominoizii incep iar a face spume…. :-)
    sunteti plini de ura, “fratilor”, de la nationlismul antonenscian vi se trage…

    @#Scythicus#: “Părerea lui Grigore Ureche se referă la numele “Valahia”, care le era şi este străin românilor în general în limba lor.
    - opinii si opinii, ureche refuza numele de valah si il paseaza munteniei. In rest despre confuziile de nume, kara vlah, ak vlah, vlah mic, mijlociu si mare, moldovlah, rusovlah, bogdanovlah, ungrovlah etc…cel mai simplu se delimita asa, noi moldoveni, voi rumini sau munteni sau cum oti vrea voi. Daca pe tine te linisteste sa crezi ca suntem toti unul si-acelasi neam valah, atunci permite-mi sa nu fiu de-acord, iar argumentele cu prire la etnogeneza ppoarelor noastre deja le cunosti.


  6. #Scythicus#

    @vasile roibu: “bai da, am citit scrsoarea unde Stefan se plange ca Valahii ii sunt ipotriva si i ajuta pe turci, mersi. Totusi as fi curios cum arata originalul, eu totusi cred ca tara se numea Moldovlahi…pe de-asupra se stie si parereaa moldovenilor despre numele “vlahia” dupa cum zicea si g ureche ca acest nume trebuie dat muntenilor si nu moldovenilor…”

    Părerea lui Grigore Ureche se referă la numele “Valahia”, care le era şi este străin românilor în general în limba lor. Era ca un “cartof fierbinte” pe care fiecare încerca să-l arunce, Ureche era foarte deranjat că ruşii zic Moldovei Volscaia Zemlia cred. Cantemir spune că sunt două Vlahii, şi că Moldova este Vlahia Mare. Tot el, ca şi Miron Costin, spune cu admiraţie dar şi puţină invidie că muntenii au păstrat cel mai bine numele “cel drept” de români şi Cantemir critică când în documente muntenii mai spun Ungro-Vlahia.

    Te-ai întrebat de ce moldovenii le spuneau în general “munteni/Muntenia” celor din Ţara Românească? Nu puteau să le spună valahi/români, pentru că şi ei moldovenii erau valahi/români şi nu voiau ca acest etnonim să fie monopolizat de cei din sud. După moldoveni s-au luat şi ruşii şi polonezii care le-au zis tot Muntenia/munteni, şi culmea, voloh a rămas numele rezervat pentru moldoveni.

    Cert este că numele Valahia era destul de imprecis, nu însemna decât “Ţara Valahilor/Românilor”, şi nu era o singură Valahie, erau câteva Valahii prin Balcani, erau şi Ţara Românească şi Moldova. Ca să le deosebească le mai spunea Ungro-Vlahia şi Moldo-Vlahia, Kara-Iflak şi Bogdan-Iflak, Valahia Mare şi Valahia Mică. Dar şi aici erau confuzii. Unii spuneau Valahia Mare Moldovei şi Valahia Mică Ţării Româneşti. Apoi s-a spus Valahia Mare Muneniei şi Valahia Mică Olteniei. Ruşii numeau Ţara Volohă Moldova, dar latinii numeau Valahia Muntenia/Ţara Românească.

    Cantemir s-a simţit şi obligat să facă nişte precizări la sfârşitul “Hronicului româno-moldo-vlahilor”

    “pentru care nu puţină amestecătură şi greşeală vedem făcută în mapele geograficheşti mai vechi, în carile pe Valahia Mare, adecă pe Moldova o pun Valahiei cele mai Mici …

    1.Canonul întăi iaste unde se va pomeni în Hronic numele ţărilor acestea, de se va aduce mărturia istoricului leşesc, rusesc şi al altor neamuri, pre cum numele cest de pre urmă, Moldova, n-au primit; să sp ştie că de se va zice VOLSCAIA ZEMLIA pentru Valahia Mare, adecă pentru Moldova dzice. Aşe va dzice, voloh pentru romanii care au trăit în părţile Valahiei Mare se înţelege;

    2. Al doilea Canon iaste, unde se va pomeni din istoric latin Valahia sau valah, pentru Valahie Mică, adecă pentru Ţara Muntenească se înţelege.

    3. Al triilea Canon iaste, că noi până acmu urmând istoricul ţărilor vechi, ţărâle amândouă supt numele Dachii cuprindem, care numere de acmu lăsând, unde vom pomeni Valahia, pentru amândouă ţările vom înţelege, …

    5. Al cincilea Canon iaste că de se va pomeni de istoric elinesc numele Valahia, iară nu Moldo-Vlahia sau Uggro-Vlahia, iaste presupus pentru o parte, au pentru toată Vlahia se va înţelege? Şi atuncea cetitoriul să socotească pentur lucrul care se povesteşte, spre care parte cade mai aproape…”

    Iată că şi Cantemir ne arată că în funcţie de limbă, ţară, autor, numele Valahia poate să însemne ori Ţara Românească ori Moldova, deci până la urmă Valahia nu este un nume precis al Ţării Româneşti doar, este un etnonim care aparţine deopotrivă Munteniei şi Moldovei şi nu numai, ci tuturor ţărilor locuite de români.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>