Simbolurile din mintea întunecată a moldoveanului şi insistenţa oarbă a Comisiei de la Veneţia

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Cloaca în care ne bălăcim de un sfert de secol este strâns legată de sistemul proporţional de vot. Din 1993, de când au fost introduse listele de partid, moldovenii sar din lac în puţ şi viceversa ca nişte curci chioare.

Întâi au votat „spicul”, de frică să nu rămână fără pâine pe masă. Aşa au venit la putere agrarienii. După aceea, sătulă de anarhia pseudodemocratică, turma a decis că e mai bine să se întoarcă în Uniunea Sovietică, deoarece era mai multă ordine şi toţi aveau de lucru, aşa că a votat secera şi ciocanul. Nu ne-am întors în URSS, în schimb i-am adus la putere pe neocomuniştii lui Voronin. Între timp, o parte s-a întrebat ce s-ar face Pământul fără „sfântul soare” şi l-a votat pe Urechean. Deşi a fost aproape, „soarele” nu a mai apucat să răsară, iar secera şi ciocanul a reuşit să mai rupă un mandat. Aproape zece ani i-au trebuit moldoveanului să înţeleagă că secera şi ciocanul nu este acelaşi lucru cu refacerea URSS. În 2009, s-a gândit să voteze pentru Europa, dar s-a dezamăgit repede, iar privirile i s-au aţintit iarăşi spre steaua de pe turnul din Kremlin, pe care şi-a fixat-o în frunte Igor Dodon, de această dată.

A trecut atâta amar de vreme, dar noi aşa şi nu am reuşit să înţelegem că nu simbolurile ne fac viaţa mai bună, ci oamenii din spatele lor. Oamenii cu pretenţie de politicieni, ei sunt cheia succesului sau insuccesului nostru, NU siglele şi sloganele pe care le adoptă. Actualul sistem electoral este rău, deoarece le permite şmecherilor să opereze cu iluzii şi să se ascundă în spatele lor. Iată unde e problema noastră. Atunci când ne vom da seama că trebuie să votăm oameni, nu simboluri, lucrurile se vor aşeza la locul lor.

Puterea de la Chişinău este acum într-o cursă a nervilor. Sesiunea de vară a Parlamentului se încheie, iar unul dintre cele mai discutate subiecte din ultimii ani, modificarea sistemului electoral, rămâne încă deschis, ceea ce face ca starea de confuzie şi tensiune să crească. Opoziţia, care la noi se lasă condusă mai mult de obsesii decât de raţiune, s-a agăţat cu dinţii de singurul argument de care dispune şi este gata să rămână mai degrabă fără maxilar decât să accepte dialogul şi convieţuirea. Vorbesc despre controversatele recomandări ale Comisiei de la Veneţia şi concluzia, conform căreia, modificarea sistemului electoral este inoportună, în momentul de faţă. Iar mai departe bateţi-vă măcar şi cu capul de pereţi. De ce inoportună? Pentru că nu există cică un „consens larg în societate”. Altfel spus, pentru că Maia Sandu, Andrei Năstase, Renato Usatîi şi câţiva analişti de curte deghizaţi în onegişti, nu sunt, vezi Doamne, de acord. Şi puţin le pasă experţilor europeni că un asemenea ”consens larg” este o utopie, deoarece PAS, DA şi restul criticanţilor de ocazie îşi fac mai curând harakiri decât să accepte o iniţiativă venită din partea lui Plahotniuc.

Nu vreau să atentez la autoritatea Comisiei de la Veneţia, dar vreau să menţionez totuşi caracterul rigid al acestei instituţii şi incapacitatea sa de a emite judecăţi de valoare cu adevărat valoroase şi utile. Or, politica înseamnă mult mai mult decât nişte simple calcule matematice, iar aşa-numiţii experţi cu gândire tehnocrată nu pot şi nici nu se obosesc să ia decizii cu impact pe termen lung. Astăzi însă, Republica Moldova are nevoie de soluţii de perspectivă, care să o ajute să rămână pe linia de plutire. În caz contrar, va intra în alegeri cu acelaşi sistem infect, iar riscul prăbuşirii devine iminent, dacă ne vom conduce exclusiv după calculele seci ale ”experţilor veneţieni”.

După emiterea mult-aşteptatelor recomandări, Gianni Buquicchio, expertul-şef al Comisiei de la Veneţia, se lăuda, într-un interviu, că el şi colegii săi au fost consecvenţi, deoarece, şi în 2013, când PLDM şi PCRM au votat trecerea la sistemul electoral mixt, au considerat modificarea ca fiind inoportună. Pornind de la această logică, există premise ca şi peste patru ani, dacă va mai fi cine să ia atunci taurul de coarne, Comisia să rămână „consecventă”, iar noi să fim nevoiţi ne scăldăm în continuare în acelaşi bâlci împuţit.

Guvernarea actuală a făcut un efort uriaş, reuşind să transforme un subiect tehnic, în mare parte, în unul de interes general. Iar lumea a înţeles rapid că procedura de alegere a deputaţilor contează şi a s-a pronunţat fără echivoc în favoarea schimbării actualului sistem de vot. Majoritatea alegătorilor spune DA, majoritatea parlamentară spune DA şi doar o mică parte se opune. Chiar şi aşa, schimbarea este inoportună, în opinia Comisiei de la Veneţia. Dar când va fi oportună? Poate e timpul să decidem singuri ce e oportun şi ce nu.

Maia Sandu, Andrei Năstase şi ceilalţi opozanţi care nu încap de Plahotniuc ar face bine să-şi „doteze” partidele cu oameni de calitate şi nici un sistem electoral nu va fi în măsură să-i scoată pe tuşă. Să vină în faţa electoratului cu nume concrete şi caractere formate şi să-i lase pe oameni să decidă în cunoştinţă de cauză cine este mai bun. Nu să se ascundă după poveşti cu balauri şi zâne consânzene. Iar cei de la putere să aplece urechea întâi la voinţa propriului popor şi abia după aceea să asculte vocea unor birocraţi străini, care o fac pe atotștiutorii.

Comentarii