Vine să mă-ntrebe ce mai fac.

–––––––––––––––––––

N-are nimb pe frunte, are-amurg pe mînă

Și i-i umbra ștearsă, ca și cînd

Și-a uitat prin cîrciumi steaua preastăpînă

Și va sta puțin, va sta oricînd.

–––––––––––––––––––

Alegeți cuvinte, alegeți mirese,

Domnu-i  voievod  peste oraș

Și-o să-și afle luna-n pleata lui sălaș,

Înzadar rugați, n-are adrese,

––––––––––––––––

Are clipa lumii într-un buzunar

Și splendori de alb  în celălalt.

Ninge fără veste creste de bazalt,

Umbra lui aprinde-un felinar.

–––––––––––––––

N-o să fie iarnă, o să fie crize

De  nemuritori  și veci întregi.

Din tristeți de munte domnul Eminescu

Vine nesfîrșit peste Bucegi.

––––––––––––––––––

Să vă spună:” Bună”, să-i răspundeți: “Zdrasti”,

Să-i apună urma-n voi mereu.

Și-o să fie singur glasul lui  năprasnic

Și n-o fi în oameni Dumnezeu.

                                        1992