Reflecția în oglindă a protestelor din România. Sau cum încearcă penalii de la Chișinău, prin analogie caricaturală, să arunce în aer pacea socială

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

De aproape o săptămână, România protestează. Masiv, insistent, energic. Motivul declarat al acestei manifestări publice, fără precedent de la Revoluție încoace, este extrem de mobilizator: noul Guvern de la București și-a asumat, într-o formă care poate fi interpretată ca abuz, un șir de modificări la Codul Penal, care, teoretic, îi absolvă de răspundere penală pe demnitarii și funcționarii de peste Prut. Este vorba despre cei care abuzează de funcțiile lor în interese personale, inclusiv pentru a se căpătui ilicit. Altfel spus, oamenii au ieșit masiv în stradă pentru a nu le permite corupților să scape de pușcărie. Ulterior, contextul a dezvoltat pretextul, astfel încât astăzi mulțimea nemulțumită pare de neoprit și este aproape imposibil de prevăzut ce ar putea sparge acest val uriaș.

Desigur, aceasta este partea văzută a monedei. În mod cert, există și o parte nevăzută, care vizează interese mult mai complexe, atât de ordin politic, cât și geopolitic. Cine-i beneficiarul final al acestor acțiuni de amploare? Iată întrebarea care ne frământă și la care sperăm să obținem răspuns.

Solidaritate de paradă și mobilizare cu susul în jos

După cum era și de așteptat, protestele din România nu au fost trecute cu vederea la Chișinău. Suntem prea aproape și prea asemănători ca să nu resimțim și noi vibrațiile de peste Prut. Mai ales că avem de a face cu evenimente molipsitoare, cu un puternic impact emoțional. Așa că au fost suficiente două-trei zile pentru ca unii trepăduși politici de aici să se și apuce să-și adapteze la propriile interese conflictul social din statul vecin. Doar că ceea ce încearcă ei să facă seamănă doar aparent cu tabloul general din România, iar imaginea pe care ne-o prezintă este total inversată. În oglindă. Să explic ce am în vedere.

Primul care a început să tulbure apele, în speranța că va pescui și el ceva, a fost Renato Usatîi, primar de Bălți și lider al formațiunii Partidul Nostru, care se ascunde la Moscova de justiția din Moldova, deoarece figurează într-un dosar penal pentru tentativă de omor. Cei care își închipuie că Usatîi își dorește să răstoarne Puterea de la Chișinău pentru a le face dreptate moldovenilor ori sunt naivi, ori au probleme grave de percepție.

Aproape simultan, a ieșit la rampă și liderul Platformei DA, Andrei Năstase, exponentul politic al controversaților oameni de afaceri Victor și Viorel Țopa. Ambii au fost condamnați la închisoare în Moldova, dar nu au ajuns să-și ispășească pedepsele, deoarece au fugit din țară și se află, în prezent, la Frankfurt, Germania. Cum credeți, de ce ar avea ei nevoie de o criză politică și ce așteptări au de la o posibilă destabilizare a situației?

Așadar, societatea noastră este chemată să se mobilizeze, la fel ca cea de peste Prut, pentru a forța Guvernul și Parlamentul să declanșeze alegeri anticipate, menite să schimbe configurația politică actuală. Mesajul este cumva similar cu cel al Opoziției din România, doar că intențiile sunt total opuse: acolo strada luptă contra unei puteri care ar încerca să-i favorizeze pe corupți, în timp ce la noi, invers, lupta se dă împotriva celor ce au declanșat vânătoarea de ștabi certați cu legea.

Imaginea este inversată și în ceea ce privește orientarea geopolitică a celor ce forțează ordinea constituțională pe ambele maluri ale Prutului. În timp ce, în România, nucleul protestatar este atașat, cel puțin formal, valorilor euroatlantice și se opune unei posibile distanțări de spațiul civilizațional occidental, la noi, din contra, se dorește înlăturarea unui guvern orientat spre Vest și înlocuirea lui cu o putere agreată de Moscova, implicit ostilă integrării euroatlantice.

Mai mult, în România, oamenii s-au mobilizat de jos în sus, de la bază spre vârf, ceea ce i-a împiedicat pe politicieni să se plaseze în frunte și să culeagă roade nemeritate. La noi în schimb, spiritul protestatar este atras spre o zonă moartă, din punct de vedere al interesului public, și încorsetat în mrejele obscure ale unor lideri compromiși.

Ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să se-mplinească

Singurul lucru comun pentru ambele cazuri este că societățile noastre, atât din România, cât și din Moldova, se află în fața unor provocări majore, ale căror finalitate este greu de estimat. Și la București, și la Chișinău, este pusă în joc stabilitatea, singura în măsură să asigure pacea și dezvoltarea socială.

Totuși, ținând cont de vulnerabilitățile noastre și de presiunea psihologică la care suntem supuși din exterior, o eventuală deflagrație socială, similară celei din România, ar putea produce efecte dezastruoase. Iar cei care pun la îndoială această perspectivă să recitească lecția de anul trecut.

Ce nu s-ar spune, Guvernul actual, condus de Pavel Filip, a reușit, în condiții vitrege, să restabilească ceea ce părea imposibil acum un an: relațiile cu finanțatorii externi, care se materializează în bani, capacitatea statului de a-și onora, într-o măsură mai mare sau mai mică, angajamentele față de propriii cetățeni și, cel mai important, pacea socială, care duce automat la dezvoltare. Cei care vor să mă contrazică să-și aducă aminte că, în luna februarie 2016, Republica Moldova era la un pas de a intra în incapacitate de plată, ceea ce înseamnă falimentul statului. Dar ce alternativă ne oferă Năstase și Usatîi?

Din cele mai vechi timpuri, focul a fost tovarășul omului și i-a asigurat căldură, confort și securitate. Dar nu trebuie să uităm că focul scăpat de sub control poate face scrum tot ce ai mai scump, inclusiv viața. Așa că nu vă jucați cu focul, dragi compatrioți, vorba președintelui Dodon.

Comentarii