PÎNĂ UNDE TOLERĂM?

Care sunt limitele toleranței? Într-un stat absolutamente laic, cu un sistem de drept care distinge între bine și rău făcând abstracție de credință și religie, cum stabilim ce e ”bine” sau ”rău”? Dacă rațiunea ia locul lui Dumnezeu, iar logica substituie Sfintele Scripturi, ce ne poate servi drept sistem de referință în separarea dreptății și adevărului de nedreptate și degradare? De exemplu, care ar fi argumentul pentru a respinge într-un stat laic înregisltarea unui cult satanist, care prin documente, declarații și retorici pare a fi absolut tolerant și inofensiv? Care ar fi argumentul juridic? Cum să nu tolerăm un astfel de cult inofensiv și zîmbăreț? Cm să nu aplici în privința lor prevederile legislației pentru asigurarea egalității? Or, nu ar fi nimeni în drept să invoce specificul religios al poporului – căci statul e laic iar justiția are ochii legați și cîntarul ei, din punct de vedere spiritual, măsoară cantități, nu și calități!
Astăzi cele scrise mai sus par a fi gînduri la limita realității. Dar, cum vor arăta lucrurile peste 50, 100, 150 de ani, dacă guvernae după guvernare va face compromisuri ”rezonabile” ca actuala guvernare? Răspunsul este evident: nicăieri, adică în abis, abisul (iadul) însemnînd moarte, neființă. Pentru că identitatea noastră (și a altor popoare cu stat laic) va fi asasinată.

12 Comentarii


  1. Olga

    @Alexandru Filimon:
    Domnul FILIMON,
    de poiata, nu cotet !
    Cotet zisa Dorin Chirtoaca apoi..


  2. ion

    mi-a placut articolul. scurt si concret. adevarat ai scris.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>