O nouă Constituţie – vis ori realitate?

Majoritatea guvernamentală a revenit la ideea de a elabora şi aproba o nouă Constituţie. Noua Lege Supremă ar urma să schimbe Constituţia adoptată în 1994 de către Parlament, dar care nu a primit nici până acum şi votul popular prin referendum. Fără a intra mult în detaliile noutăţilor care pot fi aduse de proiectul noii Constituţii, putem susţine cu fermitate că şansele ca aceasta să fie aprobată sunt aproape nule, în condiţiile lipsei unui larg consens politic.


Recent, unul dintre membrii grupului de lucru care participă la elaborarea proiectului, deputatul liberal, Victor Popa, a anunţat la un post privat de televiziune procedura de adoptare a noii Legi Supreme. Potrivit  acestuia, “Constituţia  trebuie să fie aprobată în trei lecturi, primele două – în Parlament, iar a treia – în cadrul referendumului”. Pentru a primi vot pozitiv în Parlament, sunt necesare cel puţin 67 de voturi, în timp ce Alianţa pentru Integrare Europeană deţine doar 59 de mandate. La acestea, teoretic mai putem plusa alte 6 mandate ale deputaţilor neafiliaţi, care au părăsit fracţiunea comuniştilor. În total ar fi 65 de voturi, insuficiente pentru adoptarea proiectului noii Legi Supreme. Deputaţii PCRM au anunţat déjà că se opun adoptării unei noi Constituţii.

Care este soluţia pentru a depăşi această situaţie, astfel ca munca la elaborarea noului proiect de Constituţie să nu fie una zădarnică. Mai întâi de toate, e necesar un compromis cvazipolitic privind necesitatea elaborării unei noi Constituţii, un compromise care să implice cel puţin partidele parlamentare, în special cele din AIE şi PCRM. Doar după ce se va ajunge la o înţelegere de principiu asupra acestui subiect, e necesar de creat o Comisie Constituantă. Din aceasta trebuie să facă parte experţi notorii în drept constituţional, analişti politici şi politicieni din principalele partide din ţară. Va fi o muncă titanică pentru a edifica o variantă de proiect care să-i mulţumească pe toţi, în schimb ar garanta aprobarea noii Legi Supreme, la care să nu “umblăm” în următoarele câteva decenii.

Atingerea compromisului privind necesitatea elaborării noii Constituţii poate fi realizat doar dacă câteva subiecte devin tabu. E vorba de denumirea limbii de stat (liberalii şi liberal-democraţii susţin că trebuie să fie româna, comuniştii, socialiştii şi alte partide de stânga spun că trebuie să fie moldoveneasca, iar democraţii spun şi una şi alta); neutralitatea statului (liberalii pledează pentru aderarea la NATO, liberal-democraţii nu sunt foarte decişi, democraţii şi toţi care sunt mai spre stânga eşichierului politic insistă asupra neutralităţii); forma de guvernare (liberalii şi comuniştii doresc republică parlamentară, liberal-democraţii şi democraţii pledează pentru republică prezidenţială). De altfel, Victor Popa a anunţat că aceste subiecte nu vor fi discutate nici în grupul de lucru, până nu vor fi identificate textele pentru celelalte articole din proiect.

În concluzie, subliniez că sunt prea multe lucruri în contradictoriu care fac irealizabilă adoptarea unei noi Constituţii în următorii ani.