România ocupă locul I în Europa privind numărul gospodăriilor în care oamenii îşi fac nevoile în curte, într-o groapă în pamînt (peste 40% din gospodării, sursa Eurostat).

Tot în România, revista Capital dă anual un top al celor mai bogaţi oameni unde figurează Patriciu, Ţiriac, alţi oameni de afaceri, sportivi şi desigur politicieni (mulţi). Sumele? Aproape că nu contează. Sunt de ordinul miliardelor, a sutelor de milioane de euro, iar realitatea cel mai probabil ascunde şi mai mulţi bani pentru deţinători.

Ahhh, să nu uit, România mai are ceva: Direcţia Naţională Anticorupţie (lăudata măcar periodic de europeni) şi Agenţia Naţională pentru Integritate http://www.integritate.eu/. Pe scurt, cea din urmă dă unele mici bătăi de cap politicienilor cînd fac declaraţiile de avere şi îi forţează pe mulţi să declare ce au şi ce au agonisit într-un mandat. Astfel, conform acestui bun obicei, omul de rînd află cîte terenuri, vile, maşini, bani în bancă are fiecare politician. Culmea, acolo o parcelă de pămînt nu costă 1500 de lei moldoveneşti, iar un apartament în Bucureşti e ceva mai scump decît 12 mii euro (vezi cazul Igor Dodon de la Chişinău).

Ce are Republica Moldova? Sau mai bine zis ce nu are. Nu are o statistică a gospodăriilor cu wc-ul în curte; sau, dacă ea este, o să vă ia mai mult de 2 ore pe site-ul BNS să o găsiţi. Avînd în vedere că circa 60% din populaţie trăieşte în mediul rural, ne putem gîndi că procentul wc-ului moldovenesc plasat în natură îl depăşeşte serios pe cel românesc. Vreau să fiu optimist şi să cred că în Rep. Moldova această statistică nu e mai ridicată de 50%.

Ce nu mai are Rep. Moldova? N-are un top, fie el şi jurnalistic făcut, al miliardarilor (oare de ce!?). Comisia Naţională de Integritate … nici nu ştiu de unde să încep; haideţi să vedem de cine va fi ea condusă şi o să vedeţi apoi că ”întrebări nu-s”.

La facultate am învăţat că dacă veniturile sunt subestimate de către respondent, îţi poţi face o idee foarte bună aruncînd o privire pe cheltuieli. Oricît de mult am folosit telecomanda, tot n-am scăpat de nunta Elenei Băsescu. Două lucruri m-au impresionat! (Nu, nu rochia!) Toţi cei care au plecat de la nuntă, cei arătaţi la TV, au plecat la volanul maşinilor proprii. N-o fi fost băutură, mai ştii!? Apoi, continuă să mă impresioneze opulenţa şi faptul că fiscul român şi alte instituţii nu se sesisează cînd vine vorba despre bani foarte mulţi cash. Iar astea nu-s secrete de stat în România.

La nunţile cu manelişti zecile de mii de euro zboară prin aer. La nunta Elenei au zburat alte avioane, de alt calibru (uitaţi-vă pe lista de invitaţi). Şi stau şi îmi întreb preşedintele: nu e cam mare distanţa între cele cîteva (multe) sute de mii/milioane de euro încasate la o nuntă şi wc-urile din curte? Nu e cam mult ca mai marii partidului să pună la masă sumele pe care le-au pus? N-ar trebui sesizat DNA-ul pentru persoanele care au pus la masă sume exorbitante în cash? (ce mult mi-ar place să cred că toate astea sunt doar zvonuri).

Dacă mai punem la socoteală şi cîte o maşină, cîte un ceas de cîteva zeci/sute de mii de euro, cîte-un costum mai de Doamne-ajută, cu alte cuvinte flecuşteţe de astea, nu-i aşa că ne putem face o imagine frumuşică despre cheltuielile unui politician?

N-am nici cea mai mică urmă de ranchiună sau invidie la adresa Elenei Băsescu; ea nu-i de vină cu nimic. Ea a obţinut doar unul din puţinele ei ”succesuri” şi chiar e de apreciat pentru că a lăsat presa aproape şi că nu şi-a aglomerat mintea cu vedetisme inutile.

Republica Moldova a împrumutat din România schemele de corupţie (unii zic că le-a şi perfecţionat), şmecheria, hoţia, ştiinţa devalizării ţării, modelul maşinăriilor de vot, arta de a irosi speranţele şi alte păcate. Poate e timpul să împrumutăm şi ceva bun. Poate a venit timpul să punem şi să ne punem întrebări. Exerciţiul e similar, iar la final aceeaşi întrebare de ”distanţă” între cît dau la nunţi politicienii noştri, cît cheltuie pe la Londra, prin Elveţia sau Austria şi wc-urile din curţile oamenilor.

Cunosc multe forme ale sărăciei; unele trăite pe propria piele. Pe moment, wc-ul din curte mi se pare una din formele cu un grad ridicat de dezumanizare. Ştiu, mai sunt şi altele. Dacă aţi văzut un copil la ţară cum se uită la mîncare cînd are ocazia unei mese cît de cît decente, cu o bucată de salam (mai bună), nu veţi uita repede acei ochi.

Dacă cineva încă se mai întreabă ce legătură au milioanele cu wc-urile de prin curţile oamenilor, răspunsul e doar mirosul. Deşi se spune că banii n-au miros, eu vreau să cred că măcar unii bani, măcar o dată, vor mirosi. Cineva ar trebui să meargă doar după miros.

Mai multe pe www.x-pert.md