Ipocrizia opoziției – adevărurile spuse doar pe jumătate

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Opoziția are privilegiul de a acționa fără a fi preocupată de inerentele dileme ale guvernării care reclamă deseori să împaci lebăda, racul și știuca. Ea îşi poate îngădui luxul să spună lucrurilor pe nume, să condamne cu voce metalică fărădelegile oligarhilor şi, în acelaşi timp, să se victimizeze, prezentîndu-se drept un nevinovat șoricel atacat de  un vultur.

Dar această strategie de camuflare a propriilor interese politice, deloc inofensive, trebuie deconspirată la fel precum sînt dezvăluite stratagemele PDM. În spatele furiei revoluţionare a Maiei Sandu, pasiunii antioligarhice a lui Andrei Năstase, alurii de jertfă pe altarul democraţiei a lui Vlad Filat sau coalizărilor contra-naturii ale bătrînului Voronin cu „minorii politici” de dreapta, stau calcule nemărturisite pe care opoziţia, în cazul în care le va rosti, va coborî  cu siguranţă privirile de ruşine .

În ultimul timp, constat cu surprindere apariţia la rampă a patriarhului politic Voronin. Mă întreb ce îl determină să continue bătăliile politice împotriva uninominalului şi, mai nou, sistemului mixt? Ce îl mînă pe neobositul luptător pentru statalitatea Moldovei în braţele unor neofiţi, despre care Voronin ştie bine că nu dau un sfanţ pe ideea de ţară, patrie, tradiţii? Răspunsul e la suprafaţă – interesele de moment. Setea de răzbunare.

Dar simpla constatare a faptului că Voronin are o problemă majoră – incapacitatea de a trece peste supărările pe care le-a pricinuit Igor Dodon şi de a constata la rece că Dodon este contrar voinţei lui – urmaşul politic al comuniştilor – nu este suficientă. Voronin intuieşte, pentru că mai are instinct politic, că atît uninominalul cît şi mixtul, vor fi acele cîteva cuie care vor fi bătute în sicriul politic al PCRM.

Am văzut deja că Voronin nu mai are tragere de inimă pentru uninominal – la prezidenţialele din anul trecut, lupul bătrîn al politicii moldoveneşti n-a mai vrut să intre in luptă. Conştient de nulitatea propriilor şanse, Vladimir Nicolaevici şi-a pus toate speranţele în cele cîteva procente pe care le mai deţine pe ţară. Sistemul proporţional era ultima lui redută. Acum se pare că n-o va mai avea. Visul PLDM-ist – Moldova fără Voronin, Moldova fără comunişti, devine treptat realitate.

Din punctul de vedere al talibanilor comunişti decesul politic al PCRM va însemna în mod cert o tragedie. Din perspectiva evoluţiei legice a politicului moldovenesc, însă, dispariţia comuniştilor nu va fi regretată de nimeni. Maurul şi-a făcut datoria, maurul poate să plece.

PLDM este şi el o fosilă politică, uitat din întîmplare în Parlament,  pe care Maia Sandu încearcă să-l resuscite, suflîndu-i din răsputeri aer în plămîni. Cîtă sfîntă indignare vădeşte acest partid vorbind despre uninominal şi mixt! Cîtă palpitaţie antioligarhică încape în cei cinci sau şase deputaţi care pînă nu demult nu ieşeau de sub pulpana lui Filat!

Şi totuşi PLDM este un exemplu fabulos care ne arată cît de perfide pot fi relaţiile în interiorul unui partid, considerat pînă nu demult în mod eronat de mulţi drept  etalon democratic. Avînd în program de la bun început, ideea uninominalului ca element al sistemului mixt, PLDM îl votează împreună cu PDM în 2013. Apoi brusc îşi schimbă opinia şi împreună cu comuniştii abrogă legea sistemului mixt adoptată anterior.

Acum există cîteva versiuni care explică raţiunile ascunse ale acelei clounade politice. Prima ipoteză vorbeste despre o răzbunare politică personală la care s-a dedat Vlad Filat împotriva lui Vlad Plahotniuc din cauza deciziei Curţii Constituţionale de a-i bloca accesul la funcţia de premier. Cea ce-a doua se referă la influenţele oculte ale anumitor cercuri mafiote ruseşti din care făcea parte şi Veaceslav Platon care urmăreau destabilizarea situaţiei din ţară şi a căror instrument, poate inconştient, a fost Vlad Filat.

Indiferent de motivaţie, am văzut limpede reacţia pldm-iştilor. Aleşi pe listă de partid, ei n-au schiţat nici un semn de rezistenţă, acceptînd cuminte soarta tristă a vitelor duse la abator. „Bojica” sau „cel mai bun prim-ministru pe care l-a avut Moldova” sau, în definitiv, „al vostru Vlad Filat” a pecetluit pierzania partidului, iar cei aleşi cu spiska au subsemnat fără cîrtire.

Acum ei luptă din nou împotriva sistemului mixt, vorbind de oligarhie. Din fericire, în PLDM au rămas doar o mâînă de oameni.

În general, opoziţia este extrem de dibace în a-şi ascunde intenţiile reale şi în a vorbi în numele întregii naţiuni. Dar naţiunii trebuie să-i fie amintite isprăvile opoziţiei. Pentru că această opoziţie, care pozează ca o Cenuşăreasă frumoasă dar umilă, are păcate pe care vrea să le ascundă cît mai repede sub covoraş. Cenuşăreasa asta seamănă foarte mult cu slutele fete ale babei care au rămas, în cele din urmă, cu fundul pe gheaţă.

Comentarii