Doamna Bunului Simţ European

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Azi este aniversarea zilei de naştere a unei Doamne a Bunului Simţ European, pe care am avut şansa să o cunosc la un popas pe un plai mioritic, unde s-a întâmplat ca vremea şi vremurile să ne pună faţă în faţă, comunicarea fiind în limba lui Mihai Eminescu, între interlocutori veniţi din lumi aparent diferite, create artificial, într-un areal ce mai aşteaptă şi azi, dar nu pentru multă vreme, revenirea la Patria Mamă.

La începutul acestei luni, distinsa Doamnă îmi scria cuvinte ce le-am pus, cu sfială, la inimă:” Vă salut! Mă bucur că veniţi şi pe la CHIŞINĂU. Vă respect mult. Avem nevoie de susţinere din partea personalităţilor de nivelul Dvs.” Un mesaj la care am decis să răspund acum, în orele când curg gândurile bune spre o româncă ce rezistă demn, ca profesor de educaţie muzicală şi educaţie civică, dar şi director adjunct al Liceului Teoretic „Ştefan cel Mare şi Sfânt”, din oraşul Grigoriopol.

A3

Grigoriopol fiind o aşezare europeană la est de Nistru, unde se mai învaţă, cu sacrificii ştiute, limba comunităţii latine de la nord de Dunăre, una care a reuşit să renască, din propria cenuşă, precum pasărea Phoenix, de fiecare dată când părea îngenuncheată de viforniţe imperiale.

Nu am fost încă, la Grigoriopol, dar sunt impresionat de extraordinara tenacitate a acestei Doamne a Bunului Simţ European, care a reuşit să facă din fiecare clasă de absolvenţi ai cursurilor sale

A2

un simbol al Rezistenţei Române în faţa unor artificii istorice, care vor deveni, ca şi altele, similare, de tristă amintire.

Conaţionala despre care scriu, cu emoţie şi fraternitate, m-a impresionat pentru cuvintele rostite, cu speranţă, la prima întâlnire:

”Să nu ne uitaţi pe noi, românii din Transnistria!”

Dureroase cuvinte.

Nu uităm nimic.

Aşa cum am trecut Prutul şi am desantat la Chişinău, aşa voi trece şi Nistrul, pentru a ajunge la Liceul Teoretic „Ştefan cel Mare şi Sfânt”, din oraşul Grigoriopol, unde elevii educaţi de Doamna Svetlana Jitariuc sunt cei care ne obligă, prin existenţa lor, la aplicarea practică a celebrelor cuvinte “torna, torna, fratre!”

De data asta fiind rândul fraţilor din dreapta Nistrului să cumpănească bine viitorul conaţionalilor din Transnistria.

La mulţi ani frumoşi, alături de cei dragi, distinsă Doamnă Svetlana Jitariuc!

Bucureşti, 31 martie 2016

Comentarii

Ion Petrescu

Ion Petrescu

S-a născut la 2 noiembrie 1955, în Bucureşti, tatăl, Ion, fiind din judeţul Argeş, iar mama, Tamara, din stânga Prutului. A urmat cariera militară avansând până la gradul de colonel, fiind opt ani director al Trustului de Presă al Armatei României. ...

Ultimele articole