Dintre Dodon şi Plahotniuc, îl prefer pe Plahotniuc

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Cine crede că mesajul din titlu este incomplet nu vede mai departe de vârful propriului nas. Spun asta pentru că știu că mulți nu-l preferă nici pe unul, nici pe celălalt. Vreau să le amintesc însă că, în mai puțin de un an și jumătate, vom avea alegeri parlamentare, iar unul dintre ei va (re)veni la putere. A treia variantă, azi şi într-un viitor previzibil, pur şi simplu nu există.

Cei care încă mai visează la zâne flashmobiste și făt-frumoși dubioși ar trebui să înțeleagă, în sfârșit, că Maia Sandu și Andrei Năstase sunt în opoziţie şi vor rămâne în opoziție, cel puţin în următorul mandat parlamentar. Nu au suficientă consistență, pregătire și carismă ca să pretindă la mai mult. Și se pare că ei se complac în această situație, dacă ne uităm la ce fac și ce spun. De aceea, i-am scos din calcule, pentru că mă preocupă acum partidele care se bat pentru putere, nu pentru opoziţie. Iar ele sunt două, în momentul de față, PSRM și PDM. Restul luptă pentru supraviețuire.

Dodon visează la propria majoritate parlamentară şi are toate şansele să o obţină, dacă nu se schimbă sistemul electoral. Toate sondajele confirmă că anume aşa va fi. Oamenii care nu observă aceste evidențe sunt orbi şi surzi. Iată de ce cred că lumea trează la minte ar trebui măcar din când să-și pună întrebarea din titlu. De ce Dodon nu trebuie lăsat să preia puterea? Iată câteva răspunsuri:

Actualul președinte (ales de popor) vrea cu tot dinadinsul să rupă țara în două. Iar până acum i-a reușit. Jumătatea pe care vrea el să o marginalizeze (pe o parte din ea chiar să o scoată în afara legii) este reprezentată de tineri studioși, profesori, oameni de cultură, scriitori etc. Altfel spus, intelectualitatea formată din moldoveni-români. Bună, rea, așa cum este ea.

Dodon este vocea politică a minorităţilor etnice vorbitoare de limba rusă. Conform ultimului recensământ, acestea acoperă în jur de 20 la sută din populaţie. O altă categorie pe care o reprezintă liderul socialist, cam 30 la sută dintre alegători, este formată din moldoveni (bătrâni, în mare parte) încorsetaţi în nostalgiile sovietice. Nucleul dur al acestei jumătăți sunt însă rusofonii, nu moldovenii.

Nu vreau ca minorităţile etnice să guverneze Republica Moldova. Este o pretenție logică și firească pentru un reprezentant al majorității. Mai mult, există încă o problemă, foarte gravă, în opinia mea. Exponenţii acestor minorităţi detestă deschis și chiar ostentativ populaţia majoritară. Am impresia că, dacă, Doamne fereşte, s-ar repeta anii ’40, foarte mulţi dintre ei ar avea o plăcere teribilă să ne încarce în vagoane pentru vite, în miez de noapte, şi să ne trimită în Siberia. Iar cei care îi urăsc pe exponenții etniei majoritare nu trebuie admişi la putere. Cel mult pot să aibă reprezentare în Parlament şi Guvern, dar în nici un caz să guverneze.

Dar chiar dacă facem abstracție de factorul identitar, extrem de sensibil, de altfel, și ne uităm obiectiv la eforturile actualei guvernări, vom vedea că este greu să faci mai mult decât atât. Sigur, noi vrem totul și dintr-odată. Numai că asta nu-i posibil. Și problema nu este doar la Guvern, Parlament și Președinție, ci la toate nivelurile. Avem o societate imatură, necooperantă și nepregătită să facă față provocărilor. Prin urmare, schimbarea în bine se poate produce doar cu mult efort și răbdare. Iar cel mai important este ca cei care țin frâiele puterii să fie de-ai noștri, nu străini care lucrează împotriva noastră.

Comentarii