De ce un banal marş trezeşte atâtea dispute la Chişinău? Vedem în fiecare zi cum tot felul de analişti şi politicieni se grăbesc să lanseze diverse teorii ale conspiraţiei, să descrie tot felul de scenarii macabre, unul mai îngrozitor decât altul, îndemnând apoi organele de forţă „să ia măsuri” împotriva acestor produse ale propriei imaginaţii.
Cu toţii ştim că evenimente de acest gen au mai fost organizate de nenumărate ori în trecut, chiar şi în perioada guvernării PCRM, fără a trezi oarecare reacţii negative în masă, fără a provoca violenţe de stradă. Populaţia noastră (chiar şi oamenii cu sentimente procomuniste) a devenit într-atât obişnuită cu felurite marşuri şi proteste, încât nu ar mai fi crispată deloc şi de un eventual marş al „unioniştilor”. Chiar şi la Bălţi marşul ar fi trecut neobsevat, ca şi cele anterioare, dacă „patrioţii” nu ar fi adus de pe aiurea autocare de „cetăţeni revoltaţi”, creind un artificial conflict, în tentativa stângace de a-şi acumula capital politic.
Totuşi, de unde atât isterie dintr-un fapt atât de minor? Se prea poate că de vină ar fi provincialismul nostru, care nu este obişnuit cu fenomenele care sunt acceptate în capitalele mari ale lumii. În pofida faptului că suntem oficial un stat independent, mai continuăm să avem o mentalitate a unui târg minor. Şi poate ar fi bine să rămânem în continuare aşa, dacă unele personaje caricaturale din spaţiul public nu ar exagera cu nişte contrareacţii disproporţionate.
Chiar dacă fiecare îşi dă seama de inconsistenţa panicii, se face foarte multă vâlvă în jurul unui eveniment care nici nu prea ar trebui să fie în centrul unor discuţii la nivel înalt într-o societate normală. Cei care provoacă „isterie în masă”, rămân a fi doar politicienii din toate tabere, dar şi instituţiile media, pentru care astfel de evenimente reprezintă un adevărat deliciu. O bună parte a populaţie fie nu are habar de acest marş, fie nu le pasă, întrucât acesta nu le va schimba viaţa în niciun fel. Prea multe marşuri s-au facut în ultimii 23 de ani, inclusiv şi „marşuri sociale”, fără nicio finalitate clară, pentru a mai mira cu ceva cetăţenii noştri.
În plus, aş tinde să cred că toată această panică şi isterie iluzorie este rodul incapacităţii societăţii de a pune în vizor problemele reale cu care se confruntă ţara. Atunci când cineva este incapabil de a rezolva probleme serioase, îşi inventează probleme imaginare, justificându-şi pasivitatea şi impotenţa.
Sunt uimit cu câtă înflăcărare se discută un marş al tinerilor, dar se trece cu uşurinţă peste închiderea şcolilor, distrugerea Chişinăului istoric, creşterea preţurilor la benzină, la produse alimentare, la transportul public de pasageri, majorarea TVA pentru produsele alimentare, dispariţia pieţelor agricole şi înflorirea intermediarilor, construcţiile ilegale, corupţia birocraţilor – toate acestea par a fi „minore” pe lângă un „marş unionist”. E un soi de boală psihică a întregii societăţi, care fie din debilitate mintală, fie din lene preferă să lupte cu nişte stafii, decât cu propriile vicii.
Существует ли в Республике Молдова евразийская идея? 
Declaraţia Mişcării Conservatoare în legătură cu intensificarea politicilor anti-familie în Republica Moldova
“MOLDOVA NU E A NOASTRĂ ȘI NICI A COPIILOR NOȘTRI CI STRĂNEPOȚILOR COPIILOR NOȘTRI” – fraza apartine scriitorului român Barbu Ştefănescu Delavrancea (e din piesa “Apus de Soare”).
De fapt, corect sună aşa: “Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri șa urmașilor urmașilor voștri în veacul vecilor”. O ştiţi din auzite anume datorită predării literaturii române în şcoală după 1990 încoace. În Moldova Sovietică asta nu s-a predat pentru că nu face parte din aşa-numita “literatură moldovenească”.
http://ro.wikisource.org/wiki/Apus_de_soare
@adevar si natiune: Deocamdatã sute de mii de moldoveni lucreazã în Rusia si poate cîteva sute de basarabeni au preferat Romania! Acesta-i adevãrul,cîte marsuri n-ati organiza….
apropo de limbă… limba este un organ gustativ erotic… poate fi folosit în următoarele situații – să-mi dai cu limba, să-mi faci o limbă, să mi-l lingi cu limba… ceea ce trebuie să apară în constituție trebuie să fie graiul Moldovenesc – graiul este format din articulația sunetului și cîntecul cugetului… cei de la acadimia de științe să-și bage limba unul altuia în cucurucu(r)!!!
poporul Moldav se află acum în pielea lui ADAM ȘI EVA… meacik dlea bitia între Dumnezeu – fratele mai mare și Satan – fratele mai mic cel izgonit. cineva s-a întrebat care este rolul omului în religia creștină??? suntem carne de tun aruncată pe cîmpul de luptă pentru două haite de cîini turbați – OBAMA ȘI PUTIN. nimic mai mult… pînă nu ne regăsim identitatea MOLDOVENEASCĂ o să trăim așa cum trăim… dar nu uitați fraților că – MOLDOVA NU E A NOASTRĂ ȘI NICI A COPIILOR NOȘTRI CI STRĂNEPOȚILOR COPIILOR NOȘTRI… IUBIȚI MOLDOVA ȘI FIȚI FERICIȚI.
@Plasinti: După cum am mai spus, într-o societate normală, astfel de chestiuni nici nu ajung a fi subiectul numărul 1. Poate pentru unii din cauza creierului mic, ochelari de cal sau din cauza dorinţei de a face populism ieftin, un marş al unor tineri (indiferent de ce ar promova) este obsesia cea mare, pentru mine alte probleme reprezintă prioritate.
@Octavian Racu: “în România maghiarii şi secuii organizează acţiuni mai radicale şi nu păţesc nimic”
- nu cred sa fi auzit pe undeva la stiri ca maghiarii din Ro. ies odata la doua luni la marshuri ale unirii Ardeaului cu Ungaria, eventual prin orase ca Brasov sau chiar Bucuresti…zau, cred ca exagerezi. Secuii cel mult cer o autonomie locala…si nici pe-aia n-o s-o primeasca vreodata…