Datoria Republicii Moldova pentru gaz: este sau nu este?

Ieri, 22 septembrie, Alexandr Gusev, președintele Moldovagaz a declarat că Republica Moldova nu are datorii pentru gaz. „Datoriile de peste patru miliarde de dolari pentru livrările de metan de la gigantul rus sunt pe contul Moldovagaz, nu pe cele ale statului Republica Moldova”, a spus Alexandru Gusev [1]. În aceste condiții, apare întrebarea de ce prim-ministrul V.Filat, la întoarcerea sa din vizita oficială de la Moscova (10-12 septembrie a.c.), a făcut o declarație din care reiese că dânsul și-a asumat, în numele Republicii Moldova, să negocieze cu autoritățile Rusiei nu numai datoria Chișinăului, ci și pe cea a „consumatorilor din stânga Nistrului” – care constituie peste 3,5 mlrd. dolari [2]: „Din partea Federației Ruse am avut o prezentare a ofertei dânșilor. Acum urmează să continuăm negocierile pentru a ajunge la un compromis. Nu este vorba doar de domeniul gazelor naturale și nu ține doar de preț, ci și de datoriile, care, în mare parte, vin din partea consumatorilor din stânga Nistrului, de tranzitul de gaze naturale, de calitatea acestuia etc” [3]. Cu regret, V.Filat nu a afirmat explicit că Republica Moldova nu își asumă datoria administrației de la Tiraspol, iar prin acceptarea continuării negocierilor asupra ei a dat de înțeles că o consideră ca fiind a Republicii Moldova. Întrucât consumatorii moldoveni din teritoriul aflat sub jurisdicția Guvernului de la Chișinău își achită consumul de gaz – nu există un obiect al negocierilor în acest sens. Iată de ce negocierile nu pot să vizeze decât datoria Tirasolului, cu privire la care Filat angajează răspunderea Guvernului Republicii Moldova.

Pe 8 mai a.c. am participat la seminarul „Zilele europene la USM”. În timpul discuțiilor, la care au participat și cadre didactice de la Universitatea A.I.Cuza din Iași, a venit vorba despre datoria regiunii nistrene pentru gaz. Un student de la Facultatea de Științe Politice, imaginându-se, probabil, în postura de prim ministru al Republicii Moldova, a afirmat că Republica Moldova trebuie să plătească datoria „Transnistriei” deoarece ea face parte din Republica Moldova. I-am spus că, în primul rând, dacă vrea să plătească datoria „consumatorilor din stânga Nistrului”, nu înțeleg de ce angajează bugetul Republicii Moldova, fără să îi întrebe – dacă sunt de acord – pe cetățenii moldoveni din contribuțiile cărora a fost format acest buget. Iar dacă o să meargă acasă și o să spună părinților că trebuie să vândă casa și tot ce au pentru ca să plătească datoria de peste 3,5 mlrd. de dolari a Tiraspolului, teamă mi-i că tatăl său va scoate cureaua și – studentul generos – va lua o mamă de bătaie. În al doilea rând, dacă autoritățile de la Tiraspol nu pot să asigure achidarea datoriilor consumatorilor din zona nistreană, este nevoie de o intervenție internațională, în urma căreia întreprinderile cu datorii să fie impuse să achite, iar dacă nu au din ce – să fie vândute așa încât, din banii obținuți, datoria să fie achitată după principiul „cine a consumat, acela plătește”. Impedimentul – în fața unei asemenea instaurări a ordinii – îl constituie armata Federației Ruse, care împiedică reintroducerea jurisdicției moldovenești asupra zonei nistrene. Iar reprezentanții regimului de la Tiraspol au declarat că nici nu iau în discuție retragerea armatei ruse. Pe scurt, Republica Moldova nu poate impune întreprinderile și consumatorii din zona nistreană să achite datoriile față de Rusia, pentru că Rusia nu permite acest lucru. Desigur, realitatea este alta: întreprinderile și consumatorii particulari achită facturile, dar administrația de la Tiraspol, protejată de armata rusă, nu transferă acei bani la Moscova pentru că își acoperă – cu acordul Moscovei – cheltuielile bugetare.

Nu știu în ce măsură studentul de la Relații Internaționale și Științe Politice și-a schimbat opinia vis a vis de necesitatea asumării (de către Guvernul de la Chișinău) și achitării datoriei „Transnistriei” din bugetul Republicii Moldova. Ceea ce m-a surprins este că, la întoarcerea sa de la Moscova, premierul Filat a vorbit, în fond, în aceiași termini ca și acel student din anul III: acceptând să negocieze datoria de 3,5 mlrd. dolari a Tiraspolului, V.Filat nu a avut în vedere bugetul propriu, din care a cumpărat apartamente medaliaților la recentele jocuri olimpice, ci bugetul Republicii Moldova.

Referințe:

1.(http://www.adevarul.ro/moldova/economie/IMPORTANT_Republica_Moldova_nu_are_nicio_datorie_fata_de_Gazprom_0_778722182.html).

2. http://www.noi.md/md/news_id/13792.

3. http://www.jurnal.md/ro/news/filat-despre-pre-ul-la-gaze-la-moscova-nu-au-fost-puse-condi-ii-317375/.

http://aurelian-lavric.blogspot.com/2012/09/datoria-republicii-moldova-pentru-gaz.html

Comentarii

Aurelian Lavric

Aurelian Lavric

Licenţiat în Jurnalism, Ştiinţe Politice; specialist (studii postuniversitare) în Relații Internaționale; magistru în Ştiinţă Politică (Politologie), Management; doctor în Istorie....

Ultimele articole