Dansul vrăjitoarelor în ceasul al doisprezecelea sau cum încearcă niște frustrați politic să arunce țara-n foc

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Maia Sandu și coechipierul său din barca găurită a opoziției ”antioligarhice”, Andrei Năstase, așteaptă cu nerăbdare să treacă Paștele și să se încălzească afară, pentru a scoate lumea din nou în stradă.

Noua momeală cu care încearcă să turmenteze populația cei doi politicieni perdanți este sistemul uninominal de vot, propus de dușmanul lor de moarte, Plahotniuc. Sistem care era bun când îl propuneau ei, dar nu mai e actual, adică… încă nu e actual, că… ăăă… nu suntem pregătiți, de fapt, asemenea sistem este bun pentru Coreea de Nord și Cuba, adică, da, se aplică și în Marea Britanie, dar acolo e altă poveste, mai bine zis, ar fi bun dacă ar asigura reprezentativitate în Parlament… ah da, locuitorii din Transnistria, frații noștri de peste Nistru, nu-și vor putea trimite ortacii în forul legislativ al țării. Vi se pare asta normal? Ptiu, mama ei de reprezentativitate! Și, la urma urmei, noi nu alegem primari, ci ditamai parlamentari, ce contează că nu-i cunoașteți, aveți încredere în noi! Așa că lasă mai bine să fie cum a fost. Că oricum nu-i veți putea demite, e o minciună, uitați-vă în Constituție!!!

Această diaree verbală, disperată și pasională, este savurată pe nemestecate de o parte a societății noastre, civile și necivile, care este gata să pună mâna pe arme și să facă o săritură colectivă în hăul fără fund al libertății iluzorii proeuropene, pe care nu o pot defini încă vajnicii opozanți de mucava cu batista pe țambal. După asta las’ să vie și Dodon, și răs-Dodon, numai să scăpăm de Plahotniuc.

Am spus și repet: destabilizarea situației, în actualele condiții, va atrage după sine haos și sărăcie și-l va face stăpân aici, pentru mulți ani înainte, pe președintele Transnistriei, Igor Dodon, ales de poporul suveran al Moldovei, la insistența proeuropenilor țambaliști antioligarhici.

Maia Sandu și Andrei Năstase, împreună cu susținătorii lor internauți, încearcă să tragă țara după ei în focul distructiv al războiului, că poate, vezi Doamne, l-om arde și pe Plahotniuc, iar mai departe vină măcar și Apocalipsa. Un război fratricid finanțat de un grup de ticăloși penali, care se zbat de după gratiile din pușcăriile lui Plahotniuc sau flutură furioși din pumni sub aripa protectoare a bandiților de la Moscova.

Știu că este practic imposibil să-i conving pe rebelii care caută noi șanse, pentru că ei nu au nevoie de argumente. Fac ei o treabă pe toate argumentele. Ei vor sânge și nu sunt dispuși să renunțe. Atât.

Oameni buni, o pace strâmbă este întotdeauna mai bună decât un război, fie el și drept. Apărați-vă pacea și aveți grijă ce vă doriți. Că ar putea să iasă invers.

Comentarii