Ce nu uită europenii care vorbesc limba lui Mihai Eminescu

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.
2-6

Într-un moment în care mioriticii, din stânga şi din dreapta Prutului se gândesc la mărţişoare, Ministerul Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse a venit cu unul aparte, marcat de eticheta „poziţia antirusească şi antisovietică” a Bucureştiului. Această sintagmă mi-a atras atenţia. Pentru că este parţial incorectă. Şi mă refer la ceea ce simte cetăţeanul de rând, care vorbeşte limba lui Mihai Eminescu, atunci când îşi aduce aminte de înţelegerea condamnabilă, dintre dictatorul de la Berlin, Adolf Hitler, şi cel de la Moscova, Iosif Vissarionovici Stalin, în urma căreia România răsăriteană, de la Cernăuţi, până la Cetatea Albă, de la Prut, până la Nistru, a devenit prada imperiului de răsărit.

Din această perspectivă, orice român lucid nu poate fi decât clar antisovietic, ieri, azi, mâine.

Nu există însă, pe plaiurile mioritice, nicio poziţie antirusească, europenii din cele două state româneşti înţelegând clar diferenţa dintre poporul cu valenţe europene istorice şi temporari lideri, de la Kremlin.

Pretextul incriminării promovate de Ministerul Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse a fost unul relativ surprinzător, tocmai pentru că a vizat modul în care a fost recent organizată comemorarea victimelor Holocaustului.

Ciudat nu este faptul că diplomaţia de la Moscova a primit mandat să sancţioneze mediatic detaliul că oficiali români au amintit despre deportarea etnicilor germani din Transilvania în URSS, „însă nu au pomenit despre genocidul evreilor şi ţiganilor din România”, ci momentul ales.

Este ca şi cum undeva, cineva a pierdut o partidă de biliard, probabil geopolitic, iar acum caută să îşi reverse năduful cu un alt pretext, evident potrivit ca… nuca în perete.

De unde şi rândurile de mai jos, inserate pe pagina Ministerului de Externe de la Moscova.

„Observăm, cu îngrijorare, eforturile depuse de România de a retuşa tot mai des, utilizând instrumente antiruse, evenimentele din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Astfel, în cadrul unui eveniment modest, organizat recent la Bucureşti, pentru a marca Ziua Internaţională a Memoriei Holocaustului şi dedicat deportării nemţilor din Transilvania în URSS în anul 1945, au fost formulate aprecieri cu adevărat anti-sovietice şi anti-ruse. Accentul a fost pus pe «acţiunile inumane şi crude ale armatei sovietice de ocupaţie» faţă de nemţii nevinovaţi. Faptele bine-cunoscute care confirmă vina Bucureştiului şi Berlinului în cazul genocidului asupra evreilor şi ţiganilor nu au fost amintite”.

La capitolul retuşării istoriei ultimei conflagraţii mondiale, Moscova este, de departe, pe locul întâi, dacă avem în vedere, de pildă, faptul că anul trecut, de 9 mai, propaganda actualului regim din Federaţia Rusă trâmbiţa despre renovarea casei unde Stalin a stat o singură noapte, în apropierea frontului, dar nu printre soldaţii, subofiţerii şi generalii Armatei Roşii, ci doar pentru a marca momentul iluzoriu că este preocupat de soarta celor care îşi dădeau viaţa în lupta contra inamicului, ce ameninţa existenţa imperiului cu o steluţă roşie. Şi un singur ţar, Stalin.

Este cazul să amintim Moscovei şi de «acţiunile inumane şi crude ale armatei sovietice de ocupaţie» faţă de cetăţenii din România răsăriteană, desprinsă de Patria Mamă, cu patul armei, baioneta şi pumnul nemilos…toate ale ocupantului imperial răsăritean?

Indiscutabil, ultima conflagraţie a fost marcată de tragedii pe care nimeni nu şi le mai doreşte.

Dar de ce ministerul rus mai sus amintit acuză faptul că şeful statului român nu ar fi condamnat Holocaustul şi nici nu a transmis cuvinte de compasiune pentru evreii români şi uită că recent şeful statului rus a aprimit o delegaţie de evrei cărora le-a spus verde în faţă că primul guvern sovietic era în proporţie de 80% compus din miniştri de origine evreiască, care au şi decis o serie de abuzuri împotriva celor de alte credinţe religioase şi chiar contra comunităţii din care făceau şi ei practic parte?

Ce mai zice Vocea Patriotului de la ministerul menţionat mai sus?

„Nu a fost amintit nici faptul că listele cu nemţii deportaţi au fost realizate intenţionat de administraţia românească. Astfel, Bucureştiul a redus din greutatea comunităţii nemţeşti, iar împreună cu aceasta şi a celei ungureşti (secuieşti) din Transilvania în favoarea populaţiei româneşti. Preşedintele actual al României, etnicul german Klaus Iohannis, ar trebui să cunoască aceste pagini din trecutul ţării”.

A uitat menestrelul de la Moscova de listele cu românii deportaţi în Estul Imperiului Răsăritean? Cine a redus din greutatea comunităţii româneşti, dintre Prut şi Nistru? Nu ştie preşedintele Vladimir Putin, care a activat ca ofiţer aparte, în fosta Republică Democrată Germană, că Republica Moldova – RDG-ul de azi – este expresia violului sovietic asupra latinităţii intra şi extracarpatine?

Ca tacâmul să fie complet, bravul Minister rus de Externe a precizat că Moscova nu uită faptul că „în zilele când este aniversată capitularea hitleriştilor la Stalingrad, noi ţinem minte foarte bine de partea cui a luptat Armata Română”.

Nici europenii vorbitori ai limbii lui Mihai Eminescu nu uită anexarea manu militari a României răsăritene, teritoriu furat nu prin referendum, ci prin politica forţei dreptului imperial. Detestabilă ieri, ca şi azi.

Iar dacă vorbim de evrei, am tot respectul pentru cei care administrează muzeul dedicat Holocaustului, din Israel, unde nu există nicio fotografie, hartă sau referire la România.

Dar despre crimele imperiale nu puţine sunt mărturiile.

Comentarii

Ion Petrescu

Ion Petrescu

S-a născut la 2 noiembrie 1955, în Bucureşti, tatăl, Ion, fiind din judeţul Argeş, iar mama, Tamara, din stânga Prutului. A urmat cariera militară avansând până la gradul de colonel, fiind opt ani director al Trustului de Presă al Armatei României. ...

Ultimele articole