Dumitru
Alaiba

Este la noi aşa un obicei. Unul să lucreze, iar trei să fumeze în jur şi să comenteze. Şi comentariile de obicei sunt „Nu, nu aşa”, „Aici trebu altfel”, sau clasicul şi eternul „Nu, n-a să se prinească”. Personificat într-un banc vestit, formularea e "nu umbla la knopci şi dă mâncare la câini".

În Moldova, şantierele de construcţii sunt înconjurate cu un gard înalt. Ca şi pretutindeni. [ citeste mai departe ]

Dacă Dionis Cenuşă ar fi cântăreţ şi nu blogger, l-ar chema, sunt sigur, Vitalie Dani sau Adrian Ursu.

Dionis Cenuşă scrie o postare lipsită de orice bază logică, deducţie, dovadă, sens, bun-simţ. Ca şi multe alte postări ale lui. Cum că Filat vinde chinezilor tehnologiile noastre secrete în producţia vinului. Tehnologii ce nu au cunoscut nici o evoluţie de vreo 30 ani. Cred că tare le mai trebuie chinezilor. Dacă Denis Cenuşă avea să fie profesionist, dorind să fie imparţial, se interesa. [ citeste mai departe ]

„Ţăranul de oraş – cel mai prost animal” – Paraziţii.

Inspirat din postul lui Eugen. Un draft ce zăcea de ceva timp.

Nu sunt un şofer liniştit. La volan, dar nu numai, pentru mine contează dreptatea. Ceea ce în engleză e justice.
Sunt politicos, atâta timp cât nu mă calci pe coadă. În special vara, când toţi merg cu ferestrele deschise, fac observaţii, deseori dure, dar niciodată agresive, şoferilor ce încalcă cu nesimţire. [ citeste mai departe ]

În momentul în care toţi au respirat uşurat că alegerile anticipate au fost evitate, opinia publică este din nou zădărâtă cu această temă.

1. Este adevărat – codul nostru electoral are, probabil, tot atâtea găuri, câte şi articole.
2. Este, de asemenea, adevărat că sistemul nostru, în forma în care este, nu este valorificat la maxim, astfel încât să simţim necesitatea de a evolua, de a merge în sus. Niciun sistem nu este perfect. În loc să înlocuim un sistem imperfect cu altul, ar fi mai logic să îl îmbunătăţim pe acesta. [ citeste mai departe ]

Sunt aşa serii de bancuri, care joaca pe aceeaşi notă, au acelaşi început, scenariu, de obicei. Exemplu clasic e bancurile cu Chuck Norris - o mulţime. Mai jos bancuri despre probabil unul dintre cele mai boeme, fumate, stranii, centrale baruri din Chişinău - Eli-Pili. Controversat e puţin spus. De ce anume Eli-Pili? Pentru că, deşi nu ne place prea tare acest local, din motivele de mai sus şi multe altele, oricum ajungem acolo, odată şi odată... Mai ales că acuşi se deschid terasele. [ citeste mai departe ]

...sau cum vreţi să credem că sunteţi.

În ultima perioadă culminează discuţiile de ani de zile despre calitatea şi conţinutul ştirilor, inclusiv a ştirilor online. Dumitru Ciorici a scris şi a scris bine. Totuşi, o parte din problemă este, poate, calitatea ştirilor, ce lasă de dorit, dar în primul rând abundenţa ştirilor de proastă calitate. Se fac prea multe ştiri la acelaşi subiect, se bate pasul pe loc. Ca în telenovele. Băieţi prin redacţii fac ştiri din subiecte ce nu merită a fi ştiri. [ citeste mai departe ]

Deşi e axiomatic, devine tot mai evident faptul că PCRM nu poate şi nu a putut niciodată guverna într-o democraţie. Timp de opt ani, au guvernat asmuţindu-i pe unii împotriva altora, băgând frica şi ura unora în alţii. Frica de unire – pentru rusofoni, ura faţă de Transnistria – pentru moldoveni (între 2001-2009 relaţiile cu Transnistria au degenerat constant). [ citeste mai departe ]

Dimineţile în Moldova sunt chiar foarte plăcuţele. Ies din casă prin portiţa micuţă, pe cărăruşă, spre deal. Merg spre drumul mare. O zi însorită, razele îmi încălzesc tricouaşul şi geculiţa fără mâneci. Vântuleţul se joacă în plete. Opresc rutiera. Omuleanul de la volan îmi zâmbeşte. OK, nu chiar. Dar nu contează. Un transport public pe măsura oraşului - micuţ, aglomerăţel, mirositor şi cu multe-multe reclame. Un şofer ca orice alt orăşean, statistic vorbind.

Razele soarelui au uscat deja băltocica din mijlocul asfaltuleţului. [ citeste mai departe ]

O societate, ca un orice alt sistem, tinde să se autoregleze. După regulile naturii. Adam Smith i-a spus mâna invizibilă. Deşi s-a referit la economie, dacă îl extindem, conceptul este valabil pentru tot, în general. Vine încă de mai demult – de la Lao Tzu, mai exact. Keynes după asta a venit şi a zis că nu este tocmai cea mai bună idee să lăsăm chiar tot să se autoregleze, dacă vrem să avem rezultate previzibile şi controlabile. Lucru pentru care a şi luat premiul Nobel în economie. Aşa s-a conturat conceptul statului modern. [ citeste mai departe ]

Este bine că avem presă. Este bine că avem presă diferită. Ceea ce cred în acest sens este formulat cel mai bine în cuvintele lui Larry Flint (da, da, anume el – controversatul fondator şi proprietar al Hustler): „libertatea exprimării nu este libertatea pentru gândul care îţi place, ci dimpotrivă – libertatea pentru gândul pe care îl urăşti cel mai mult”.

De aceea trebuie să avem consideraţiune faţă de opinia altora. Inclusiv, în primul rând chiar, faţă de opinia şi opţiunea celor ce iese în piaţă sub steaguri roşii. [ citeste mai departe ]